Paraclisul Mare al Maicii Domnului

Paraclisul Mare al Maicii Domnului

Cu privire la Slujba Marelui Paraclis, avem suficiente marturii asupra provenientei. Imnograful care l-a compus a fost Teodor II Dukas Lascaris, Imparatul Niceei. Acest imparat aflat in exil a domnit din 1254 pana in 1258 dupa caderea Constantinopolului sub cruciatii francezi in 1204.

Teodor II a primit educatia de la Nichifor Vlemide si a ramas devotat stiintei si artei de-a lungul intregii sale vieti. Era o persoana evlavioasa, cu atat mai mult cu cat se afla in suferinta, suferind de o forma severa de epilepsie. In tot acest context, era nevoit sa gaseasca puterea de a-si apăra imperiul, in timp ce se afla in exil.

La compunerea Paraclisului Mare al Maicii Domnului se pare ca a contribuit si lectia primita de catre Teodor II de la Imparateasa Teodora a Artei, din Epir.

George Akropolites mentioneaza cum in 1249 Teodora a calatorit in Anatolia cu fiul ei Nichifor pentru logodna acestuia cu Maria, fiica lui Teodor II Lascaris. Casatoria fusese amanata din pricina razboiului dintre Niceea si Epir din 1251-1252. Timpul pentru casatorie sosise in 1256 cand Teodora si fiul ei i-au intalnit pe Teodor si fiica sa, in Tesalonic. Cu ocazia acestei intalniri Teodor II i-a explicat Teodorei pretul unirii cu familia imperiala, ce consta in cedarea catre Imperiul Niceean a doua unitati teritoriale. Desi Teodora a sperat la pace prin aceasta alianta, avea sa izbucneasca un alt razboi intre bizantinii din Niceea si bizantinii din Epir.

Teodora era o femeie blanda si evlavioasa fapt ce l-a impresionat profund pe Teodor. Ea avea o evlavie deosebita la Maica Domnului. De la ea a invatat Teodor II ca in momentele de suferinta, durere si confuzie, Maica Domnului este o ajutatoare grabnica pentru cei care o cheama cu credinta curata si cuget smerit.

Aceasta pilda oferita de Teodora, care ulterior avea sa devina unul din marii sfinti ai Bisericii Ortodoxe, (praznuita pe 11 martie) l-a inspirat pe Imparatul Teodor sa compuna Paraclisul Mare al Maicii Domnului.

Canonul a fost scris cu putina vreme inainte de moartea sa, cand Teodor a devenit monah luând numele Teodosie. Atunci cand acesta si-a marturisit pacatele in scaunul spovedaniei, se spune ca a cazut la picioarele Patriarhului Arsenie si cu lacrimi in ochi ar fi exclamat: „Hristoase, Te-am parasit!”.

Acelasi duh de suferinta si pocainta il regasim si in Paraclisul Mare al Maicii Domnului. Este duhul de rugaciune pe care Biserica ne cheama sa il impartasim in timpul primelor 14 zile ale lunii august, spre a intampina praznicul Adormirii Maicii Domnului.

Radu Alexandru

Scoaterea Sfintei Cruci

Era obiceiul la Constantinopol în aceasta zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei si de-viata-facatoarei Cruci din palatul imperial în procesiune pâna la catedrala Sfânta Sofia, la care participau multime de preoti si diaconi, care o tamâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântâna cu un baptisteriu, unde se facea binecuvântarea apei, pestru ca apoi Sfânta Cruce sa fie pusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserica se faceau apoi, in fiecare zi, pâna la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, procesiuni in cartierele orasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspândi cu repeziciune la acea vreme si mai ales pe caldurile din luna august. Astfel, dupa ce a folosit tuturor celor care au cinstit-o cu credinta, Sfanta Cruce era repusa în palatul împaratului.

Ascultați aici troparul și chinonicul acestei sărbători:

Astazi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care dureaza doua saptamâni, pâna la 15 august, si este asemanator, ca rânduiala, cu cel al Postului Mare (Postul Pastilor).