Scoaterea Sfintei Cruci

Era obiceiul la Constantinopol în aceasta zi de a scoate Lemnul Sfânt al Cinstitei si de-viata-facatoarei Cruci din palatul imperial în procesiune pâna la catedrala Sfânta Sofia, la care participau multime de preoti si diaconi, care o tamâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs la o fântâna cu un baptisteriu, unde se facea binecuvântarea apei, pestru ca apoi Sfânta Cruce sa fie pusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din Marea-Biserica se faceau apoi, in fiecare zi, pâna la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului, procesiuni in cartierele orasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pe locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspândi cu repeziciune la acea vreme si mai ales pe caldurile din luna august. Astfel, dupa ce a folosit tuturor celor care au cinstit-o cu credinta, Sfanta Cruce era repusa în palatul împaratului.

Ascultați aici troparul și chinonicul acestei sărbători:

Astazi începe Postul Adormirii Maicii Domnului, care dureaza doua saptamâni, pâna la 15 august, si este asemanator, ca rânduiala, cu cel al Postului Mare (Postul Pastilor).

Fragmente din slujba Înălțării Sfintei Cruci

Sărbătoarea Sfintei Cruci de-a lungul timpului

Pe 14 septembrie prăz­nuim atât Aflarea Crucii cât şi Înălţarea ei solemnă în văzul poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului. De asemenea, ziua marchează şi readucerea Sfintei Cruci de la perşi în anul 629, de către împăratul bizantin Heraclios, care a depus-o cu mare cinste în Biserica Martyrion din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălţat-o în văzul credincioşilor la 14 septembrie 630. Aceasta s-a petrecut după ce Lemnul Sfânt a fost furat în anul 614 de către Cosroe Parviz, care a condus o expediţie persană care a devastat Ierusalimul. El a dus Lemnul Crucii la Ctesifon, unde acesta a stat 14 ani.
„Aflarea Sfintei Cruci” şi „Înălţarea Sfintei Cruci” au fost iniţial sărbători separate, serbate la date diferite. Astfel, în timp ce „Înălţarea Sfintei Cruci” se serbează peste tot la 14 septembrie, „Aflarea Sfintei Cruci” este sărbătorită de Biserica Apuseană la 3 mai, sărbătoarea având la origine aniversarea anuală a sfinţirii bazilicii Sfintei Cruci din Roma, zidită de Sfânta Elena în amintirea Crucii care se arătase pe cer fiului ei. La abisinieni şi în Biserica din Alexandria, „Aflarea Sfintei Cruci” se serbează la 4 mai, iar la copţi şi arabi la 6 martie. Ca o reminiscenţă a acestei sărbători de la 6 martie, trebuie privită „Duminica Sfintei Cruci” din calendarul ortodox.
La Ierusalim, în ajunul săr­bă­torii se face şi astăzi sluj­ba arhierească a Privegherii cu Litie în Biserica Învierii. A doua zi după Liturghie, proestosul slujbei poartă Sfânta Cruce mergând în procesiune la locul aflării Sfintei Cruci unde, după ce se face o rugăciune, episcopul Taborului merge cu toată procesiunea la Golgota şi face înălţarea solemnă a Sfintei Cruci şi Apolis.
La Constantinopol, sărbătoa­rea de la 14 septembrie era precedată de patru zile pregătitoare, în care se făcea închinarea Crucii, iar în ziua de 14 septembrie se făcea înălţarea solemnă, sărbătoarea prelungindu-se până duminica următoare.
Înălţarea Sfintei Cruci se sărbătoreşte cu post, pentru că ea ne aduce aminte de Patimile Mântuitorului.