Protopsaltul Mihail Bucă

Protopsalt al Catedralei Patriarhale din Bucureşti din anul 1997, părintele Arhidiacon Mihail Bucă este fondatorul şi dirijorul corului Tronos. Pasiunea pentru muzica bisericească de sorginte bizantină, împletită cu strădania continuă pentru o mai bună cunoaştere a tainelor acesteia l-au făcut pe Părintele Mihail un interpret fidel al muzicii psaltice, preocupat şi de transmiterea nealterată a tradiţiei muzicale bisericeşti româneşti. Aceste preocupări au fost împărtăşite cu multă generozitate şi psalţilor din jurul său, cărora le-a insuflat aceeaşi dragoste pentru cântul psaltic.

Muzica sa însă nu este o simplă reproducere a vechilor melodii şi partituri din manuscrise – la care de altfel recurge adeseori –, ci, mai curând, o actualizare a acestora, ceea ce este deopotrivă un demers de recuperare şi revalorificare a unei tradiţii muzicale anterioare, cât şi un act muzical creativ. De altfel, se poate spune că sfinţia sa recompune muzica pe care o interpretează, mergând dincolo de textul muzical, către un nivel mai profund, acolo de unde izvorăşte melodia, pe care o redă apoi într-un duh de libertate, adaptând sau nuanţând, poate, anumite detalii, fidel, însă, la modul extrem, duhului melodiei. De aceea, o cântare, chiar binecunoscută, mai deosebită sau simplă, va suna din gura sa ca nouă, vie, fastuoasă, departe de orice rutină şi orice stereotipie.

***

Protopsaltis of the Patriarchal Cathedral of Bucharest as of 1997, Archdeacon Mihail Bucă is the founder and conductor of the Tronos choir. His passion for byzantine church music, meshed with his incessant efforts for a better knowledge of its secrets, made Father Mihail an accurate performer of psaltic music, also preoccupied with the unaltered conveyance of the Romanian church music tradition. These preoccupations were generously shared with the psaltes around him, to whom he passed over the same love for the psaltic chanting.

However, his music is not just a reproduction of the old songs and scores from manuscripts – to which he resorts frequently, for that matter – but rather an update thereof, which is both an action of recovering and revaluing a previous musical tradition, and a creative musical performance. As a matter of fact, one can say that the Reverend recomposes the music he performs, going beyond the musical text, to a deeper level, where the song originates from, which he then renders in a spirit of freedom, sometimes adapting or toning certain details, however remaining extremely accurate to the song’s spirit. Therefore, a chant, even very well known, either particular or simple, will sound, coming from him, as new, live, and majestic, far from any routine and any stereotypy.

***

Protopsaltis de la cathédrale patriarcale de Bucarest depuis 1997, le père archidiacre Mihail Buca est le fondateur de la chorale Tronos, ainsi que chef de chœur. Sa passion pour la musique ecclésiale de tradition byzantine (appelée « musique psaltique » ou « chant psaltique »), tissée avec effort continu pour une meilleure compréhension de ses profondeurs, on fait du père Mihail Buca un fidèle interprète de la musique psaltique, cherchant à transmettre inaltérée la tradition de la musique psaltique roumaine. Ces préoccupations ont inspirés le même amour pour le chant psaltique à ses collaborateurs. Sa musique, cependant, ne est pas une simple reproduction des chants qui se trouvent dans les manuscrits anciens, mais plutôt une actualisation de ceux-là, une démarche qui est à la foi un acte de récupération et de remise en valeur des traditions musicales antérieures, et un acte musical créatif. En outre , on peut dire que le père Mihail Buca ré-écrit la musique qu’il interprète, allant au-delà du texte musical, à un niveau plus profond, là d’où vient la mélodie, afin de pouvoir l’interpréter dans un esprit de liberté, d’adaptation et de nuance, tout en restant très fidèle à l’esprit de la partition. Par conséquent, dans son interprétation même les partitions bien connues vont apparaitre comme nouvelles et vivantes, loin de toute routine et stéréotypie.

---

„Am de spus numai lucruri bune despre muzica bizantină românească şi, în special, despre grupul de psalţi Tronos pe care îl îndrăgesc foarte mult, mai ales că dirijorul lui, maestrul Mihail Bucă, mi-a mărturisit că el a învăţat să cânte după casetele mele şi a luat foarte mult din ceea ce cântam eu. De aceea, mă bucur foarte mult, iar acum, după ce a muncit 15 ani în acest domeniu, văd că rezultatele sunt mult peste aşteptările pe care le aveam şi mă regăsesc în stilul lui de a cânta şi, de asemenea, în stilul întregului grup. Am auzit că muzica bizantină nu se cântă numai la Patriarhie, ci se cântă şi în alte biserici, lucru care mă bucură nespus, deoarece văd că muzica autentică este iubită, iar tinerii arată din ce în ce mai mult interes pentru ea. De perspectivă în acest sens cred că este şcoala de muzică bizantină pe care au înfiinţat-o psalţii Mihail Bucă şi Dimitrie Voicescu, deoarece ei iubesc această muzică, o trăiesc şi doar în felul ăsta muzica bizantină se poate transmite fidel. Apreciez, de asemenea, şi iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, care promovează această muzică şi o consideră adevărata muzică a Ortodoxiei.” Theodoros Vasilikos

sursa: basilica

Câteva consideraţii asupra stilului muzical în cântarea psaltică a Pr. Diac. Mihai Bucă

Cântarea Părintelui Diacon Mihai Bucă, protopsalt al Patriarhiei Române, pleacă întotdeauna de la cuvânt. Aceasta înseamnă, că atenţia sa se îndreaptă asupra înţelesului duhovnicesc care trebuie subliniat, împărtăşit, dar şi asupra ritmului şi intonaţiei cuvântului. Astfel, melodia vine şi se retrage în valuri, după cum se derulează accentele tonice ale cuvântului, se precipită în cascade sau se aşează şi tace, după cum cere prozodia, dar şi după cum se cuvine în locul şi momentul cântării.

Atent la cuvânt, el îşi ascute, totodată, un anume simţ, pentru ca muzica să nu distoneze prin lungimi exagerate, sau prin precipitări nepotrivite, printr-un caracter prea agresiv, sau dimpotrivă prea moale, cu nevoia liturgică sau cu duhul celor dimprejurul său, liturghisitori, cântăreţi sau simpli credincioşi. Pentru cei care au ocazia de a-l însoţi în cântare, el îi poartă pe aceştia cu drag împreună cu el într-o cântare însufleţită, fiind totodată extrem de atent şi intransigent faţă de orice detaliu nelalocul lui.

Muzica sa nu este o reconstituire artificială a vechilor manuscrise, la care recurge deseori, ci o actualizare a acestora, cu valabilitate deopotrivă istoriografică şi muzical expresivă. De altfel, el nu doar redă o muzică, ci o recreează, mergând dincolo de textul muzical, la nivelul mai profund, de unde izvorăşte melodia, pe care o redă apoi într-un duh de libertate, adaptând sau nuanţând, poate, anumite detalii, fidel, însă, la modul extrem, duhului melodiei. De aceea, o cântare, chiar binecunoscută, deosebită sau mai modestă, va suna în gura sa nouă, vie, fastuoasă, departe de orice rutină şi orice stereotipie.

Dacă Pr. Mihai Bucă, printr-un comportament natural, simplu, direct, induce celor dimprejur uneori o anume stare de voioşie şi degajare bonomă, în spatele acesteia se ascunde un duh profund liturghisitor, ce se manifestă, cu adevărat, nu numai în Altar, dar şi în strană. Căci, aceasta este vocaţia sa!

Nicolae Teodoreanu