PROTOSINGHELUL VARLAAM (1808-1894)


PROTOSINGHELUL VARLAAM BARANCESCU s-a născut la 28 ianuarie 1808, la Cotingeni Hotin. A fost tuns în monahism în 1836, la mănăstirea Sinaia. Nu este exclus ca să fi învăţat psaltichia chiar cu Macarie Ieromonahul, când se pare că acesta fusese chemat, prin anul 1833 , să predea la şcoala de psaltichie de la Buzău, condusă atunci de un ucenic al său, Matache Cântăreţu. Unii spun că ar fi exclus să se creadă aceasta, întrucât nu există documente în sensul acesta .
Legătura lui Varlaam cu Buzăul este însă un fapt incontestabil. Probabil că a urmat şi cursurile Seminarului de aici, înfiinţat în 1836, împreună cu prietenul său, ierodiaconul Iosif Naniescu, care venise la Buzău în 1835.
Între 1839 şi 1849 sau chiar 1851 a funcţionat ca protopsalt la biserica Sf. Nicolae din Scheii-Braşovului, unde cântase în câteva rânduri şi Anton Pann. În 1839 l-a avut elev la Braşov pe George Ucenescu, iar în anii 1846—1848 îl găsim în listele abonaţilor la cărţile lui Anton Pann .
Fire nestatornică, Varlaam se perindă şi pe la alte mănăstiri. Între 1851—1853 îl găsim din nou la Buzău, unde episcopul Filotei îl hiroteseşte protosinghel. Prin 1855 se află la mănăstirea Neamţ, căci domnitorul Grigore Alexandru Ghika l-a numit acum confesor al închisorii „Castelul” din Târgu-Ocna şi un fel de inspector peste ceilalţi confesori ai închisorilor din Moldova, care aveau misiunea de a reeduca pe cei condamnaţi în aşa fel încât să poată fi redaţi societăţii, întregi.
Prin anul 1857 se găsea la mănăstirea Bogdana, ca apoi să se retragă la mănăstirea Ciolanu-Buzău, unde a murit în 1894 .
Anul revoluţiei de la 1848 l-a găsit la Braşov şi n-a ezitat să fie alături de ceilalţi luminaţi revoluţionari, el fiind chiar autorul unui manifest cu un conţinut politico-revoluţionar înflăcărat, pe un fond teologic abil . După înăbuşirea Revoluţiei, Departamentul Trebilor din Lăuntru cerea să fie găsit de urgenţă Varlaam ieromonahul şi predat. Şi, întradevăr, a fost găsit şi predat, dar scăpând, prin eliberare provizorie, a fugit în Transilvania, împreună cu arhimandritul Ghenadie Pârvulescu .
În anul 1849, mitropolitul Transilvaniei Andrei Şaguna, făcând o vizită la comunitatea ortodoxă din Scheii Braşovului, a dispus înlocuirea celor doi protopsalţi Varlaam şi Dometian, cu metania la mânăstirea Sinaia, ceea ce a produs nemulţumirea unei părţi dintre credincioşii din Schei.
Aflând cum stau lucrurile, mitropolitul va adresa de la Viena, în 1850, o scrisoare către comitetul sau epitropia acestei biserici, recomandând „să scoată pe zişii cântăreţi din posturile lor, cu a căror cântare eu n-am fost mulţumit… şi să fie reprezentanţii cu ochii mai privighetori asupra acestora, căci despre purtarea lor morală se auzeau multe veşti urâte”.
Până la urmă, comunitatea a respectat dorinţa mitropolitului şi i-a înlocuit pe cei doi cu Mihail Popescu şi Constantin Trandafirescu, „amândoi din Bucureşti, psalţi şi cu glas şi meşteşug bun” .
Stăm şi ne întrebăm, ce veşti urâte auzise mitropolitul despre purtarea morală, mai ales a lui Varlaam Barancescu de la Sinaia, căci despre el este vorba? Nu cumva motivul era că Varlaam se alăturase celor din Guvernul Provizoriu, contribuind chiar la redactarea Proclamaţiei,(M. Gr. Posluşnicu) Ne mai întrebăm: de ce mitropolitul nu era mulţumit de cântarea acestora şi mai ales a lui Varlaam şi de ce reprezentanţii sau autorităţile comunităţii din Schei trebuia să fie cu ochii mai privighetori asupra acestor cântăreţi?

Opera muzicală

Varlaam protosinghelul, trăind cele două mari evenimente din istoria românilor secolului al ΧΙΧ-lea, Revoluţia de la 1848 şi Războiul pentru Independentă de la 1877, şi-a dat seama şi mai mult de necesitatea procesului de românire definitivă a cântării bisericeşti, atât ca text, cât şi ca melodie. De aceea, cu firea sa iscoditoare, poetică, instabilă, „om curios şi cam extravagant”, cum îl caracteriza succint C. Erbiceanu, a căutat să simplifice şi mai mult lucrurile în ceea ce priveşte psaltichia, făcând adesea evadări din stilul bisericesc obişnuit, probabil şi din dorinţa de a adapta muzica bisericească la cerinţele vremurilor moderne în care trăia şi el.
Din acest punct de vedere compoziţiile sale bisericeşti sunt o îmbinare de psaltichie tradiţională cu romantism modern (ex.: „Îngerul a strigat”, glas 3, Răspunsurile, glas 5 etc).
Dintre compoziţiile sale cele mai reuşite, mai inspirate sunt axioanele : „Vrednică eşti cu adevărat”, glas 5 şi „Îngerul a strigat” pe un glas 3 curios, care iese din tiparele psaltice bisericeşti, dar care a prins rădăcini adânci, căci se cântă în toată Biserica Ortodoxă Română, mai mult decât capodopera lui Macarie Ieromonahul, care, întradevăr, este mai pretenţios de executat.

Aş vrea să zăbovim puţin asupra acestui axion al lui Varlaam şi să lămurim, pe cât posibil, o confuzie provocată de cele câteva versuri care însoţesc această cântare (Varlaam obişnuia aproape întotdeauna să-şi însoţească „facerile” sale muzicale cu versuri simple, probabil după moda lui Anton Pann).
Versurile în cauză sunt: „Imitare rusă / Ast-fel tradusă / De mai micul între mici / Proto-cântor cântorici / Proto-singhel Varlaam / Strănepot lui Moş Adam”. Monastirea Ciolanu, 1876, apr. 11.

Cercetând această spusă şi controlând cu de-amănuntul manuscrisele muzicale slave de la Biblioteca Academiei Române şi Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti , n-am găsit nici un axion care să semene ca melodie cu acesta, ceea ce ne face să credem că Varlaam, care traducea şi din greacă şi din slavă, se referă la text şi nu la melodie. Aceasta ne-o confirmă şi o însemnare a sa pe un manuscris, când zice: „Carii” sau „Cei ce”, „cu taină” / referindu-se la traducerea textului cântării heruvimilor sau heruvicului /, „Cuvine se” sau „cade-se” / referindu-se la traducerea primului cuvânt al axionului duminical / „este o traducere defectă, care nu corespunde cu textul grecesc. Ruşii mai bine au înţeles, zicând „Dostoinu” = vrednică.
Deci îi convenea mai mult traducerea slavă, care redă, după el, mai exact ideea textului grecesc.

Aşa se face că textul axionului „Îngerul a strigat”, de care este vorba, îl traduce după slavi, căci ei au o frază în plus, care nu există nici la greci şi nici la români, anume: „Şi pe morţi i-a ridicat. Veseliţi-vă noroadelor!”.
Într un singur manuscris (BAR – 2343, f. 80) se găseşte acest axion pe notaţie psaltică dar cu text slav, pe glasul 7, copiat pe la 1874 de Constandin Monahul de la Ghighiu .

De altfel, el este consecvent şi traduce axionul duminical nu prin „Cuvine-se” sau „Cade-se”, ci prin „Vrednică eşti, cu adevărat”. Părerea lui Anton Pann este cu totul alta. Iată ce spune el la p. 21, în cărţulia intitulată: „Antifoane ce se cântă la ecteniile serii, dimineţii şi ale Sf. Liturghii” (Bucureşti, 1853): „Nu ştiu care copilaş s-a făcut retălmăcitor şi în loc de Cuvine-se a zis Vrednică eşti, după care luându-se şi alţi copii ca şi dânsul, la multe biserici am auzit zicându-se astfel. Ci rog pe cei cu dreaptă judecată ca să nu se lase să se mai zică Vrednică eşti, fiindcă cu aceasta micşorează cinstea Maicii Domnului”. Oare? Păi, expresia „άξιον και δίκαιον” nu o traducem „Vrednic si drept” („Cu vrednicie şi cu dreptate”) sau la hirotonii nu traducem cuvântul axios prin „vrednic este”? Prin aceasta constatăm diferenţa de păreri dintre cele două lumi culturale: cea slavă şi cea greacă.

Menţionăm în continuare alte câteva cântări compuse de Varlaam şi tipărite în diverse colecţii:
– Fericit bărbatul , glas 8 (Tomul I al „Antologiei”, Buzău, 1856, p. 12);
– Axion duminical , glas 5 („Liturghier”, tom. II, Buzău, 1856, p. 108);
Axion duminical, glas 6 (în „Cultura”, 1934, nr. 7—8, p. 54 ş.u.);

– Prohodul Maicii Domnului, Bucureşti, 1869;
– Axionul Adormirii Maicii Domnului, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XII (1908), nr. 5, p. 393—396;
– Răspunsuri mari, glas 5 şi Pre Tine Te lăudăm, glas 5 Hisar (I. Popescu-Pasărea, „Liturghierul de strană”, Bucureşti, 1925, p. 23 25);
Polieleu în stihuri alese, glas 5 (Amfilohie Iordănescu, Buchet de muzică (psaltichii), Bucureşti, 1934, p. 76—79).

Se mai păstrează la mănăstirea Ciolanu—Buzău şi în alte părţi mai multe creaţii muzicale în manuscris .

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s