NICOLAE SEVEREANU (1864-1941)


NICOLAE SEVEREANU este un exponent al tradiţiei muzicale buzoiene, deşi buzoian numai prin adopţie. Era de fapt moldovean şi ca origine şi ca formaţie muzicală psaltică şi bucureştean ca formaţie muzicală liniară sau occidentală, dar fiindcă activitatea cea mai importantă didactică, ştiinţifică, muzicală, componistică şi-a desfăşurat-o la Buzău, am considerat că trebuie inclus aici.
Nicolae Severeanu s-a născut la 14 octombrie 1864, la Flămânzi Botoşani, acolo de unde în 1907 izbucneşte răscoala ţăranilor. A învăţat la mânăstirea Neamţ cu monahul Damaschin, în particular, şi apoi, ca elev al şcolii de psaltichie de aici, cu arhimandritul Veniamin Niţescu, între 1878 1881, în care timp funcţionează ca psalt al acestei mânăstiri.
Remarcat de mitropolitul Iosif Naniescu, şi acesta psaltichist şi compozitor, în 1881 este chemat la Mitropolia din Iaşi şi pus în funcţia de canonarh (cel ce citea odinioară psalmii, catismele, canoanele etc), căci protopsalt era vestitul Dimitrie Suceveanu, care l-a şi luat sub ocrotirea sa ca să-l perfecţioneze în cântarea bisericească, aici în şcoala de la Iaşi condusă de el. Probabil trimis de mitropolitul Iosif Naniescu, vine în 1885 la Bucureşti, ca protopsalt la biserica „Domniţa Bălaşa”, apoi funcţionează, pe rând la Sf. Nicolae-Tabacu, Sf. Ecaterina şi Sf. Spiridon-Nou, în care timp profită de ocazie şi îşi perfecţionează cunoştinţele muzicale la Conservatorul din Bucureşti, cu profesorii Gh. Brătianu, Eduard Wachmann, Gheorghe Stephănescu, Grigore Ventura.
În 1890, absolvind Conservatorul, este numit, prin concurs, profesor de muzică la gimnaziul din Turnu-Severin şi, în acelaşi an, transferat la Buzău, unde, pe lângă catedra de muzică vocală de la liceu, ocupa şi postul de protopsalt al Episcopiei, pe care îl va onora cu vocea sa frumoasă, din 1891 până în 1922, timp de 30 de ani.
Între 1890—1894 funcţionează ca profesor de muzică la Seminarul de aici din Buzău, iar între 1923—1931 va funcţiona la şcoala de cântăreţi. Pe la 1894 îşi formează un cor la catedrala Episcopiei, alcătuit din seminarişti, pe care îi instruia în muzica corală bisericească.
În 1899 contribuie, cu Pană Brăneanu, la înfiinţarea Societăţii Cântăreţilor bisericeşti, sub numele „Ioan Cucuzel”, fiind şi directorul revistei cu acelaşi nume, din care primul număr a apărut în 1912. N. Severeanu a murit la Buzău, în ziua de 9 martie 1941 .

https://psaltiicatedraleipatriarhale.files.wordpress.com/2009/05/catavasiile-inaltarii-domnului.pdf

Opera muzicală

1. Gramatica, Anastasimatarul şi Irmologhionul, Bucureşti, 1897 (retipărită, împreună cu Neagu Ionescu, într-o formă mai scurtă (298 p.);
2. Curs elementar de muzică orientală, Buzău, 1900 (32 p.);
3. Irmologhiono—Catavasier…, Buzău, 1909 (96 p.);
4. Noul Anastasimatar.:., Buzău, 1901 (258 p.) ;
5. Liturghierul ritmic, Buzău, 1928 (176 p.);
6. Anastasimatarul ritmic, Buzău, 1938 (273 p.);
7. Prohodul…, Bucureşti, (1939).

În cărţile acestea, aproape toate cântările sunt „faceri” personale sau trecute prin filtrul său, dar tot în stilul tradiţional, deşi au evidente contribuţii personale şi cu tendinţe îndrăzneţe de înnoire, de modernizare a muzicii bisericeşti, cum zice el . Un procedeu care a rămas valabil până astăzi în tipărirea cântărilor bisericeşti este acela aplicat pentru prima oară de N. Severeanu, şi anume eliminarea şi înlocuirea prin linii a vocalelor ce se repetă sub mai multe note muzicale.
Era adeptul introducerii şi a muzicii liniare în şcolile de cântăreţi, ceea ce s-a şi întâmplat.
A căutat să elimine asimetria şi poliritmia, încadrând cântările într-o măsură binară de 2/4, procedeu prin care a mers cam departe cu tendinţele de modernizare, dacă ne gândim că frumuseţea şi interesul pe care-l prezintă cântarea psaltică stau şi în poliritmia aceasta, specifică ei şi folclorului. Cântările bisericeşti nici astăzi nu pot fi încorsetate numai în măsuri binare, ci neapărat mixte.
Dar N. Severeanu, parcă dându-şi seama imediat de un oarecare pericol, adaugă în prefaţa Anastasimatarului ritmic: „Desigur însă că aplicarea noului meu procedeu nu poate să ştirbească întru nimic originalitatea cântului bisericesc, al cărui plan clasic rămâne acelaşi, cu stilul şi caracterul său propriu”. Şi a fost consecvent.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s