Emanuil si Ioan Zmeu protopsalti si dascali de psaltichie


Membru al unei cunoscute familii de slujitori ai altarului şi ai stranei româneşti, Emanuil era fiul preotului Gheorghe Zmeu, de la biserica Uspenia din Botoşani, coleg cu Dimitrie Suceveanu la Şcoala de cântăreţi bisericeşti a psaltului Gheorghe Paraschiadis. Fiul său, Ioan, va deveni peste ani unul dintre cei mai importanţi protopsalţi şi profesori de psaltichie români.

       manolache  Manolache, cum i se mai spunea, s-a născut în anul 1822, la Iaşi. Deja în 1840 era la perfecţionare în Grecia, revenind în ţară pe postul de cântăreţ bisericesc la Paraclisul domnesc din Iaşi al Domnitorului Mihalache Sturdza (1840-1852), cu slujba în limba greacă. Devine apoi protopsalt la biserica tatălui său, unde rămâne până la moarte, survenită în 1907.

         A fost dascăl de psaltichie la Şcoala de cântăreţi de pe lângă biserica Uspenia din Botoşani peste 50 de ani, cei mai cunoscuţi elevi ai săi fiind marii protopsalţi Ioan Zmeu, fiul său, S. Volcinski – cântăreţ la biserica Vovidenia din Botoşani, şi Neculai Săvescu, de la Catedrala din Dorohoi.

         A fost un compozitor talentat, unele din piesele sale fiind tipărite de Ierom. Amfilohie Iordănescu (Apărătoare Doamnă, gl. VIII, în Buchet de muzică, Bucureşti, 1934, p. 146) şi de Ioan Zmeu (Treimnul de duminică dimineaţă, glas. II, în Anastasimatar practic, Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1903, p. 281; Fericit bărbatul, Prochimene săptămânale, Prochimenele din Săptamâna Luminată, Polilee, Cântările Acatistului, Catavasiile Praznicelor ÎmpărăteştiDoxologia agem sirian, Cântările Pavecerniţei mari, Câţi în Hristos, Heruvice în glasul VI şi VII, Axioane în  glas IV, V şi VI, Pre Stăpânul, Doamne, femeia ceea ce căzuse în Utrenier şi Liturgier, Buzău, Tipografia Alessandru Georgescu, 1892)


IMG_6017Ioan Zmeu, cântăreţ bisericesc, profesor de muzica religioasă şi compozitor (30.1. 1860, Botoşani —28. IV. 1922, Curtea de Argeş). A studiat cu tatăl său, Emanoil Zmeu, la Şcoala de muzica bisericeasca din Botoşani. S-a perfectionat la Constantinopol, Atena şi Ierusalim. Protopsalt şi profesor de muzica vocală la Şcoala de cintăreţi bisericeşti din Rimnicu Vilcea (1882-1886), la Curtea de Argeş (1886-1894) şi la Mitropolia din Bucureşti (din 1894). In 1901, revine la Curtea de Argeş.

Originar din Botoşani, născut pe la 1860. De mic a fost crescut într-un mediu muzical prielnic carierei sa­le. Influenţat de desăvârşita muzicalitate a tatălui său, Manolache Zmău, îşi însu­şeşte temeinic cultura musichiei, după care e angajat ca protopsalt la biserica familiei boiereşti Balş din Dumbrăvenii – Botoşanilor.

De aci, în 1881, trece la episcopia din Râmnicu-Vâlcea ca protopsalt şi profesor la seminar şi unde, pe la 1884, e compozitorul unei serii de imne religioase.

In anul 1888 trece la episcopia Curţii de Argeş, ca unul ce era apreciat de episcopul Ghenadie Petrescu. Acesta devenind mitropolit Primat, îl ia cu sine ca psalt al Mitropoliei. Cuvântul dat, însă, întru în­temeierea unei familii, îl recheamă la Curtea de Argeş, unde căsătorindu-se cu o fiică de preot din Argeş, rămâne ca pro­topsalt, profesor la şcoala de cântăreţi, şi la seminar până la sfâr­şitul vieţii sale, întâmplată în 1922.

Compozitor de monodie psaltică de merit. După cum afirmă în Catavasierul-musical din 1907, e autorul a 5 volume de psaltichie tipărite, în afară de manuscrisele aflate în posesiunea familiei sale din Argeş. Aci, apreciat fiind, ajunge titular al stranei drepte şi director al şcoalei de cântăreţi unde funcţio­nează între anii 1894 şi 1902.

In colecţia sa tipă­rită în 1907 sunt colaborări cu dife­rite imne religioase ale cântăreţilor: E­piscopul de Argeş Dr. Gherasim Ti­muş, protopsaltul Manolache Zmeu, monahii Ioan şi Cosma, Nectarie Frimu, etc.

E unul din cei mai de seamă cân­tăreţi şi compozitori ai Bisericii noastre Ortodoxe. Autor al multor lucrări muzicale psaltice ca : troparul la binecuvântarea pâinilor, troparul cununiei, troparul hirotoniei preoţilor, imnele liturghiei, serviciile vecerniei şi utreniei, etc.

Lucrari:

  •  Cele unsprezece slave ale Evangheliilor duminicale prelucrate in mod practic, Bucureşti, 1886;
  • Utrenier şi Liturghier cari cuprinde cele mai frumoase şi alese cintări ale celor mai mulţi autori bisericeşti, Buzău, 1892;
  • Anastasimatar practic, rarograbnic, prelucrat după Macarie, Anton Pann şi Dimitrie Suceveanu, Bucureşti, 1903;
  • Extras din teoria musicei eclesiastice pentru usul Şcoalelor de cantări din ţară, Bucureşti, 1903;
  • Catavasier musical, tomul Utreniei şi tomul Liturghiei, Bucureşti, 1907;
  • Slujba sfinţirii bisericii, Buzău, 1908.

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s