DIMITRIE SUCEVEANU (1813-1898)



         DIMITRIE SUCEVEANU s-a născut la Suceava în anul 1813, conform actului de deces din 18 ianuarie 1898, în care i se trece vârsta de 85 ani. Părinţii săi, Ştefan şi Achilina, s-au mutat la Iaşi, când Dimitrie era mic. Aici îşi va face acesta şcoala primară, la Sf. Trei Ierarhi, ca după absolvirea acesteia să urmeze şcoala de psaltichie înfiinţată de Veniamin Costachi pe lângă Mitropolia din Iaşi în 1805. La şcoala aceasta, va avea ca profesor de cântări pe grecul Gheorghe Paraschiade, iar colegi de şcoală pe Nectarie Frimu, Manolache Zmeu ş.a.
Terminând şcoala de psaltichie, va funcţiona succesiv ca protopsalt la bisericile Sf. Ioan, Pantelimon, Barnovschi şi Biserica Albă din Iaşi, până când, în 1837, va fi numit cântăreţ II la catedrala mitropolitană din Iaşi.
În 1844, este numit profesor la şcoala de psaltichie a mitropoliei, unde va funcţiona până la pensionare, în anul 1890.SUCEVEANU D - 0002
Dimitrie Suceveanu a fost căsătorit, căci într-o însemnare pe una din filele Idiomelarului (partea a II-a) său ce se află la mănăstirea Văratic (nr. 4944) scrie: „Acest Triod alăturat cu Penticostarul este dat Bisericii Mari cu hramul Adormirii de dumnealui Paharnicul Dimitrie Suceveanu şi soţia sa Ecaterina spre veşnica lor pomenire. 1884”.
În 1848 tipăreşte la Iaşi cărţile lui Macarie, iar între 1848-1856, şi-a pregătit pentru tipar, după ce şi le va fi aplicat în şcoala de psaltichie, cântările cuprinse în capodopera sa Idiomelarul unit cu Doxastarul , tipărit la mănăstirea Neamţ în 1856-1857, în două părţi: partea I cuprinde idiomele, stihiri, slave de la sărbătorile împărăteşti şi sfinţii mari din cursul anului (septembrie-decembrie şi ianuarie-august), iar partea a II-a cuprinde Cântările din perioada Triodului şi a Penticostarului. Această carte este dedicată Mitropolitului Sofronie Miclescu, cel care l-a încurajat şi l-a ajutat să tipărească această carte, deşi pe cheltuiala proprie.
        Cântările le-a tradus după Idiomelarul lui Hurmuz Chartofilax şi după Doxastarul lui Petru Lampadarie. Dar nu s-a mulţumit cu o simplă traducere, ci, după cum spune el însuşi în prefaţa cărţii sale, „unele cântări le-am tradus şi altele care n-au fost făcute pe muzichie, le-am compus din nou, precum slavele litiilor, sedelnele, mărimurile şi altele, întocmindu-le şi aşezându-le cât am putut mai bine pe sistema muzichiei”. A mai tipărit Prohodul Domnului (Bucureşti, 1891, 60 p.) şi a compus multe alte cântări tipărite mai târziu şi chiar atunci în colecţiile altor protopsalţi ca: heruvice, axioane, polieleie, anixandare etc. De exemplu, în Cartea de cântări bisericeşti a lui Nectarie Tripoleos (Iaşi, 1848) sunt mai multe piese muzicale traduse de D. Suceveanu: polieleu pe glasul 3 (p. 170-180), altul „tradus din sistema veche în metodul nou de fostul protopsalt al Mitropoliei Gh. Paraschiade, iar în româneşte de sluger Dimitrie Lampadar (Suceava, p. 181-199), cele 11 voscresne (p. 250-347), doxologii etc.”

      Toate cântările lui Dimitrie Suceveanu sunt foarte bine construite pe un bogat fond melodic bisericesc românesc, dar, mai ales, „Idiomelarul lui D. Suceveanu este o capodoperă indiscutabilă. Este adevărat că cea mai mare parte a cântărilor au origine grecească, dar felul cum a ştiut el să pună de acord linia melodică cu textul, cursivitatea melodiilor, îndepărtarea a tot ce nu se potrivea cu gustul ascultătorilor români etc., au făcut ca această lucrare să nu poată fi depăşită până astăzi”.

Un gând despre &8222;DIMITRIE SUCEVEANU (1813-1898)&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s