Amfilohie Iordănescu (1870-1937)


amfilohie

Ieromonahul Amfilohie (Athanasie) lordănescu 

s-a născut în jurul anului 1870. Deocamdată nu ştim unde anume, dar dacă avem în vedere că, după spusele lui, era în 1883 „ucenic al casei” părintelui Silvestru, fratele mitropolitului Ghenadie Petrescu, la mănăstirea Cernica şi că tot aici a învăţat meşteşugul psaltichiei; apoi faptul că îndeplinea funcţia de prim cântăreţ la Afumaţi, apoi la schitul Pantelimon de lângă Bucureşti (pe insulă) din 1885 şi probabil până în 1925, când a intrat în monahism, precum şi acela că în 1916 făcea parte din comitetul de redacţie al revistei muzicale „Albina” din Bucureşti, putem afirma că era din părţile acestea. Se ştie sigur că a fost şi funcţionar la Tribunalul din Bucureşti până în 1925, când probabil se pensionează şi intră în monahism la mănăstirea Cozia, unde funcţiona o Şcoală de cântăreţi bisericeşti şi unde Atanasie a fost solicitat să predea cântările psaltice. După călugărie s-a numit Amfilohie, aşa cum este cunoscut în muzica bisericească.

Bănuim că la hotărârea sa de a intra în monahism a contribuit şi faptul că şi-a pierdut soţia cu care trudise din greu pentru a-şi creşte copiii (unul din băieţi a fost preot la Slănic‑Moldova). A murit în anul 1937.

Iată ce mărturiseşte Amfilohie, la p. 30 a Buchetului său (este vorba de Buchet de muzică (psaltichii), Bucureşti, Tipografia Cărţilor Bisericeşti, 1934, 429 p.): „În lunga mea carieră de cântăreţ bisericesc am servit neîntrerupt peste 40 de ani, de la 1885 mai 1, până la 1925 octombrie 1; am intrat în tagma monahală la Sf. Mănăstire Cozia,unde am predat muzica bisericească la şcoala de cântăreţi de aici. După patru ani, adică în 1929, noiembrie 1, am trecut ca preot deservent la catedrala din Câmpu‑Lung (Mănăstirea Negru Vodă) şi aici am predat muzica bisericească la şcoala de cântăreţi, până în 1 noiembrie 1930, când am trecut tot ca preot deservent la Sf. Mănăstire Pasărea, unde mă găsesc şi astăzi (1934).

Într-adevăr, în acest interval lung, în calitate de cântăreţ, am practicat şi executat tot felul de cântări bisericeşti; în acelaşi timp, m-am aşezat şi pe scris. Am tradus din greceşte, am compus şi am scris tot felul de cântări existente în biserică, încât se poate zice că n-a rămas ceva necompus şi nescris de mine”.

Compunerile şi scrierile sale se cuprind în 15 volume, după cum însuşi mărturiseşte, dar multe din acestea au rămas în manuscris. Unele din manuscrisele sale psaltice au fost predate Bibliotecii Centrale de Stat din Bucureşti, de către un urmaş (probabil nepot) al său. Acestea datează din vremea când Athanasie (Amfilohie) Iordănescu era cântăreţ la schitul Pantelimon. Şi la Biblioteca Academei Române există trei manuscrise (4342, 4343, 4344) copiate de Athanasie Iordănescu în anul 1890 şi respectiv 1896, când era cântăreţ la Afumaţi.

Buchetul său muzical, pe care a reuşit să-l tipărească, cuprinde cântările vecerniei, utreniei, Sfintei Liturghii şi irmoase calofonice.

Pe paginile 1‑2, Amfilohie a aşezat două compoziţii dedicate episcopului Constanţei, Gherontie Nicolau. Este vorba de imnul „Lumină lină” şi Imnul arhieresc, ambele pe glasul 5. Între paginile 3 şi 29 a plasat Teoria Muzicii bisericeşti orientale (Psaltichie) – „extras din Teoreticonul cel Mare lucrat de mine în anul 1920”. Paginile 31‑72 cuprind cântări la vecernia mare, p. 73‑138, cântări la utrenie, p. 138‑154 cuprind diverse cântări ca: Slava laudelor de la Adormirea Maicii Domnului, svetilna „Apostoli de la margini”, pe două voci, Slava Sfinţilor Părinţi, Suflete al meu, cântări de la Acatist, de la denii etc.; p. 154‑184: Slavoslovii originale pe opt glasuri precum şi slavoslovia lui Ghelasie ; p. 185‑189: „Nu pricep, Curată”, de Dimitrie Suceveanu, p. 190: Cântări la Învierea Domnului; p. 201-409: Cântări de la Sfânta Liturghie a Sf. Ioan, a Sf. Vasile şi a Sf. Grigorie Dialogul: antifoane, trisaghioane, heruvice, răspunsuri, axioane etc.; p. 410‑429: irmoase calofonice.

Interesante ni se par unele note de subsol pe care le adaugă autorul Buchetului, ca de exemplu: p. 310: „Acest acsion (glas 5. n.n.) l-am învăţat cum îl practica preotul Dimitrie (orb) din comuna Afumaţi, fost elev al lui Anton Pann, decedat în 1889”, p. 318: „Acest acsion (glas 8 n.n.) este primul pe care l-am compus în anul 1889”; p. 322: „Acest acsion l-am lucrat identic cum îl cânta Moş Ionică fost cântăreţ la biserica Lucaci din Bucureşti, decedat în 1904”; p. 328: „Acest acsion este primul pe care l-am învăţat pe de rost, de la Părintele Silvestru, fratele mitropolitului Ghenadie Petrescu, aflându-mă ca ucenic al casei în anul 1883, în mânăstirea Cernica, iar meşteşugul Psaltichiei l-am învăţat de la Părintele Cleopa ieroschimonahul, protopsaltul Cernichii de pe acele vremuri”.

Despre structura cântărilor compuse el însuşi spune : „Conformându-mă timpului, am căutat să redau cântărilor din acest buchet o formă simplă, uşoară şi plăcută, aşa cum se obişnuieşte a se cânta astăzi în biserică…” (Prefaţa Buchetului muzical).

Acest „Buchet de Muzică”, deşi n-a avut răspândirea şi priza pe care au avut-o cărţile contemporanului său I. Popescu-Pasărea, rămâne totuşi o antologie de cântări bisericeşti foarte bogată şi importantă nu atât din punctul de vedere al compoziţiilor lui Amfilohie, cât pentru alegerea acestor cântări alcătuite de diverşi autori ca şi pentru munca pe care a depus-o acest protopsalt mai puţin cunoscut.

A mai tipărit zece fascicole de câte 32 de pagini, cuprinzând cântările Utreniei de duminică pe cele opt glasuri, podobii, svetilne, voscresne, slavoslovii (Bucureşti, 1937), după Dimitrie Suceveanu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s