Lambadarul


Termenul de”LAMBADAR” e legat de stabilizarea corurilor în cele două strane, lucru care se întâmplă după întinderea tipicului (neo-)savait (mănăstirile din Palestina) şi la Constantinopol (cam din secolul XII). Deci, corurile nu mai stau în mijloc, ci la strane; corul din stânga stă lângă ostiarios-lambadarios, cel care purta monovambulos-ul (sfeşnic??) în faţa arhiereului; de aici, conducătorul corului stâng (al doilea psalt din biserică) preia denumirea de lambadarios, chiar dacă în tipice continuă să fie numit domestikos-ul din stânga. Denumirea o găsim pentru psalţii de la biserica Patriarhiei şi cea a Palatului.

o nota de subsol, in bazul lui Anton Pann, suna asa: Cu astfel de cuvinte a înduplecat Sinodul, iar pe Iacob protopsaltul n-a putut nicidecum să-l înduplece; Aşa s-a dat poruncă ca în Patriarhie să dea lecţie Agapie, şi pe lîngă ceilalţi să înveţe şi Domesticii; însă din pricina că Iacob protopsaltul nu s-a înduplecat, şi din pricina ironiilor sale către felul învăţăturii lui Agapie, nu s-a făcut nici un rod. În Biserica Patriarhiei din Constantinopoli Cîntăreţul care cîntă în dreapta are rangul de a se numi Protopsalt, iar cîntăreţul care cîntă în stînga are rangul de a se numi Lambadarie; Iar ceilalţi al doilea cîntăreţi (supleanţi) ai Horului drept şi stîng se numesc Domestici.