TEOFIL IONESCU


      Întreaga operă trudnică a atâtor dornici de menţinerea prestigiului musichiei în biserică, n-a fost şi nu e zadarnică. Cuvântul şi cântecul lor a răsunat şi răsună, cu prelungi şi convingătoare ecouri, câştigând astfel noi adepţi pentru ideea de întâietate psaltică în biserică. Unul din aceşti entuziaşti adepţi a fost şi protosinghelul Teofil Ionescu, directorul Școlii de Cântăreţi şi protopsaltul Sfintei Patriarhii.

      Originar din judeţul Buzău, unul din leagănele celor mai sănătoase îndrumări de rodnică credinţă morală şi creştinească. Studiile psaltice şi le face la Episcopia din Buzău cu cântăreţii şi compozitorii Neagu lonescu şi părinţii Mandache Alexăndrescu şi Stanciu Grigorescu. Atras de mediul clerical în 1914 intră în cinul monahal, unde graţie aprecierii arhimandritului Ianuarie Popescu, episcopul Sofronie Vulpescu, mitropolitul Ghenadie Petrescu, şi al Înaltpreasfinţiei Sale Patriarhul Cristea Miron, trece prin o serie de grade monahale, până în 1924, când impunându-se ca distins cântăreţ şi un real talent de interpretare a psaltichiei, ajunge directorul Școlii de Cântăreţi şi protopsalt al Sfintei Patriarhii; iar în aprilie 1927 obţine titlul de protosinghel.teofil ionescu În conducerea acestei şcoli, şi-a făurit un plan de acţiune culturală în sensul ca din elevii săi să creeze iubitori fanatici ai musichiei străbune şi buni organizatori de coruri săteşti, precum şi colaboratori culturali ai preotului în combaterea diferitelor secte religioase protivnice Ortodoxiei.

     Ca și compozitor posedă în manuscris concepţii monodice în stil oriental, iar în cântările uzitate în biserica Sfintei Patriarhii a introdus oarecare simplificări, reducând din lungimea unor cântări ca nepotrivite pentru veacul de atunci.

„Ceea ce cu deosebire evidenţiază acţiunea protosinghelului Teofil lonescu, e truda depusă pentru înfiinţarea Asociaţiei Creştine Ortodoxe „Patriarhul Miron”, în care, pe lângă aplicarea învăţămintelor evangheliei cu acţiuni filantropice, se propagă învăţătura cântărilor psaltice, cu ideea ca, într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat, toţi credincioşii să ia parte la serviciile divine. Sprijinit în acţiunea sa creştinească de Înaltpreasfinția Sa Patriarhul ţării, rezultatele favorabile se şi văd. Zi de zi, se adună tot mai mulţi aderenţi. Sunt mulţi care nu admit o cântare comună în biserica noastră; dar de va fi voia lui Dumnezeu trebuie să se împlinească.” 

„Un mare adevăr însă rămâne grăitor, că Înaltpreasfinţitul nostru Patriarh, n-a fost numai primul patriarh, ci şi primul redeşteptător al vechilor tradiţii, sub care a început o nouă eră în viaţa bisericească sub toate raporturile şi că, sub păstorirea Înaltpreasfinției Sale, a început să ia parte vie şi poporul la toate manifestările bisericii. Acest popor dornic de lumină a fost binecuvântat, întărit şi chezăşuit cu sigiliul sfânt, ce a fost dat Înaltpreasfinției Sale de către Domnul Nostru Iisus Hristos, acea verigă de legătură, care leagă lanţul de aur al trecutului cu viitorul neamului şi al Bisericii lui ortodoxe”.

M. Gr. Polușnicu, Istoria Muzicei la români

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s