NICOLAE BRĂTESCU (1857‑1861)


NICOLAE BRĂTESCU este cunoscut ca „psalt al Mitropoliei” din Bucureşti, între anii 1857‑1861, când îşi alcătuieşte şi‑şi copiază cele şase manuscrise de muzică psaltică românească, ce se păstrează la Şcheii Braşovului, în care se cuprind şi compoziţii personale.

Aceste manuscrise au fost scoase din colbul uitării şi prezentate de preotul Mihai Manolache  din Braşov, fost o vreme şi muzeograf la Şchei, într-un studiu[1] care ne-a folosit şi nouă ca bază.

În ce împrejurări au ajuns toate cele şase manuscrise ale psaltului Mitropoliei din Bucureşti la Şcheii Braşovului nu ştim. Se pare că ar fi originar  din Bran şi anume din Moieciul de Jos, unde se găsesc multe nume de Brătescu,  spune autorul studiului citat, şi că ar fi fost prieten cu protopopul Ioan Petric, născut în 1816, la Râşnov, în districtul Braşovului, de care aparţinea şi Branul,  în posesia căruia s-au găsit aceste manuscrise.

Autorul articolului citat crede că protopopul Petric ar fi apelat la prietenul său N. Brătescu, psalt al Mitropoliei, să-l ajute să întărească răspândirea muzicii psaltice în ţara Bârsei.

Ε drept că încercările de genul acesta n-au încetat nici o clipă, dacă ne gândim că de la Braşov veneau în Ţara Românească să înveţe psaltichia sau se duceau protopsalţi vestiţi de aici să cânte la biserica cea mare din Şcheii Braşovului.

Şi, în contextul acesta, să ne amintim doar de câteva nume de prestigiu: Anton Pann, Varlaam şi alţii au funcţionat la strana bisericii mari din Şchei, iar George Ucenescu vine de la Braşov  să studieze la Bucureşti psaltichia cu Anton Pann.

Sau de ce n-am admite că şi Nicolae Brătescu va fi cântat şi el la biserica din Şchei, poate neoficial, sau poate la bătrâneţe se va fi retras în părţile Branului, locurile sale de naştere.

Dacă în 1857, când începe să traducă, să aranjeze, să compună cântări şi să îndeplinească şi funcţia de psalt (în strana stângă, căci  în dreapta  era protopsaltul), la Sfânta Mitropolie, admitem că avea în jur de 30‑40 de ani, înseamnă că s-a născut în jurul anilor 1820—1830, cam în acelaşi timp cu prietenul său, protopopul din Bran, Ioan Petric (1816).

Unde a învăţat psaltichia Nicolae Brătescu? După mărturisirea lui, rămânând orfan de mic, a învăţat la Seminarul din Buzău şi apoi vine cântăreţ la mănăstirea Sfântul Sava din Bucureşti.

Cu siguranţă că, venind în Bucureşti, l-a cunoscut pe Anton Pann, pe Ştefanache Popescu, pe Teodor Georgescu şi pe mulţi alţi psaltichişti de valoare.

Se pare că toate aceste manuscrise întocmite de Brătescu au şi văzut lumina tiparului, probabil aici la Bucureşti, dar nu s-au impus, n-au devenit cunoscute fiindcă, bănuim noi, tradiţia lui Macarie şi Anton Pann era vie şi cărţi tipărite se găseau poate din destul, dacă ne gândim că Anton Pann a tipărit până în anul morţii sale, 1854.

Şi totuşi, din prefeţele manuscriselor lui Brătescu deducem lipsa tipăriturilor muzicale şi credem că avea dreptate, căci tipografia lui Anton Pann rămâne în seama lui Oprea Dumitrescu, care tipăreşte doar o carte de teorie muzicală, la 1859, iar Antologia la Râmnicu-Vâlcea (1873), unde se stabilise din 1871.

„De aceea prea înalt iubitul meu părinte ‑ zice Brătescu, adresându-se episcopului de Argeş ‑ am dat la lumină această Antologie… şi aţi binevoit de în scurtă vreme s-au şi tipărit.

Antologhia ca să se predea dintr-însa lecţii în toate seminarele şi alte şcoli asemenea… Al Prea Sf. Voastre, prea plecată slugă, Nicolae Brătescu, psaltul Sf. Mitropolii” (Prefaţa ms. 52)[2].

Opera muzicală

Cele  şase  manuscrise  de la  Şchei  ale  lui  N.  Brătescu,   în  ordinea  cronologică (a tipăririi?), sunt:

  1. Ms. 49: „Rânduiala sfintei şi dumnezeieştei liturghii”, ed. II, Bucureşti, 1857[3];
  2. Ms. 50: „Extract care cuprinde în sine toate cântările cele de peste tot anul, Bucureşti, Seminarul  Mitropoliei,   1857”,  închinat  egumenului  mănăstirii  Tismana.
  3. Ms. 51: „Privighier sau mânecător  care  cuprinde  rânduiala  dimineţelor, tradus de Nicolae Brătescu, psaltul Sfintei Mitropolii, Bucureşti, Seminarul Mitropoliei, 1857;
  4. 53: „Kalofonicon care cuprinde în sine toată floarea cântărilor, întocmit de Nicolae Brătescu, psaltul Sf. Mitropolii, Bucureşti, 1859”, închinat arhimandritului Nicandriu, stareţul mănăstirii Cernica.
  5. 54: „Heruvico-chinonicar, tomul I-iu aşezat de Nicolae Brătescu, psaltul Sfintei Mitropolii”, Bucureşti, Seminarul Mitropoliei, 1859[4].
  6. 52: „Antologiile sau Heruvico — Kinonicarul tradus de Nicolae Brătescu psaltul, Bucureşti, 1861”, dedicat episcopului Iosif al Argeşului.

Aceste cărţi au circulat şi în ţara Bârsei, căci în listele de abonaţi, mai ales la ultima carte, se găsesc 22 de preoţi şi cântăreţi din ţara Bârsei. Ele sunt rezultatul unei munci de ani de zile începută înainte de 1857, căci, după cum am văzut, în acest an dă gata trei volume.

Şi dacă avem în vedere că celelalte două volume apar la distanţă de doi ani fiecare, înseamnă că la cele trei a lucrat cam 6‑7 ani,  deci de pe la  1850.

În tot ce a făcut acest psalt ‑ traducere, selectare, sintetizare, compunere, copiere etc. — a fost foarte conştient de importanţa acţiunii şi trudei sale pentru buna desfăşurare a învăţământului muzical în Seminarii, cât şi pentru ca „să se întărească înaintarea neamului nostru”, adică pentru triumful muzicii bisericeşti de factură cât mai românească.

Păcat că istoriografia muzicală românească de până acum a trecut fără să observe persoana acestui psalt patriot şi rodul muncii sale de atâţia ani.

[1] Pr. Mihai Manolache, Contribuţia lui Nicolae Brătescu, psaltul Mitropoliei din Bucureşti, românizarea cântărilor bisericeşti, în „Biserica Ortodoxă Română”, an XC(1972), nr. 5‑6, p. 501‑595.

[2] Ibidem, p. 593.

[3] Şase sute de bucăţi au fost comandate de Mitropolie pentru Seminarul Central din Bucureşti (lista abonaţilor, f. 91‑97).

[4] Mitropolitul Neofit a cumpărat 400 exemplare, 18 seminarişti au cumpărat 75 ex., episcopul Filotei al Buzăului 380 ex., din care  pentru trebuinţa Seminarului încă 200 ex., episcopul Chesarie al Râmnicului 100 ex., iar pentru trebuinţele seminarului 300 ex., apoi mănăstirile Viforâta, Cozia, Dintr‑un lemn, Tismana, Bistriţa, Căldăruşani, Cernica, Pasărea, Ghighiu şi altele. Vezi şi Gh. C. Ionescu, op. cit., p. 257‑258.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s