Arhiereul Evghenie Humulescu


Privighetoarea de altădată a Catedralei patriarhale  (1870-1931)

Anii au trecut repede, dar uitarea nu s-a aşternut peste chipul celui care, demult, era fala protopsalţilor Catedralei mitropolitane, apoi patriarhale, din Bucureşti. În urmă cu 83 de ani se stingea devreme, din viaţă, arhiereul Evghenie Humulescu, vlăstar de soi din Moldova lui Ştefan cel Mare.

153964input_file0072158Născut de ziua prăznuirii Cuvioasei Parascheva, pe 14 octombrie 1870 în Humuleştii lui Creangă, Dimitrie (după numele de botez) a avut parte de o viaţă plină de evlavie creştină, datorită mamei sale. Aceasta s-a şi călugărit mai târziu, la Mănăstirea Văratec, unde şi-a petrecut cea mai mare parte din copilărie şi fiul ei. Micul Dimitrie cânta Apostolul în biserică, remarcându-se prin frumuseţea vocii sale de înger. Acest lucru l-a impresionat pe mitropolitul Calinic Miclescu, încât a îndatorat-o pe mama talentatului copil să i-l trimită la Bucureşti, pentru a-l da să urmeze cursurile Seminarului „Nifon”, ceea ce s-a şi petrecut în 1882. În tot acest timp, mitropolitul a intuit valoarea acestui tânăr, îngrijindu-se în mod special de el; în toţi anii de şcoală, până la absolvire, în 1889, Dimitrie a fost premiant. Fiindcă era calm şi supus, dar mai ales dedicat studiului muzicii, mitropolitul Iosif Gheorghian l-a remarcat, considerându-l de viitor, pentru Biserică.

+Tunderea în monahism

În 1889, pe când avea 19 ani, l-a tuns monah cu numele de Evghenie şi l-a hirotonit ierodiacon, pe seama catedralei mitropolitane din Bucureşti. La vârsta de 24 de ani, mitropolitul Ghenadie Petrescu i-a acordat distincţia de arhidiacon şi l-a numit predicator al Mitropoliei. În 1898, arhidiaconul Evghenie a absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti.

El era un apropiat colaborator al unui alt psalt de renume, arhiereul Nifon Niculescu, pe care l-a însoţit, ca diacon, peste tot, în slujirea sa. Fiind un bun cunoscător al notaţiei muzicale psaltice şi având şi darul cuvântului, ca predicator, Evghenie a fost hirotonit ieromonah în 1900, iar în scurt timp, înălţat la rangul de arhimandrit. Predicile sale mai sunt şi azi căutate, ele au fost înmănuncheate în volumul intitulat „Păşune duhovnicească”, publicat în 1901. Când delegaţii oficiale vizitau Biserica noastră, mitropolitul primat îl desemna pe Evghenie să rostească Omilia zilei şi cuvântul de întâmpinare. De asemenea, el a publicat mai multe articole şi studii, în revista Biserica Ortodoxă Română, precum şi unele traduceri din franceză.

Slujirea arhiereului

Activitatea pastoral-misionară deosebit de fructuoasă a arhimandritului Evghenie a determinat Sfântul Sinod să-l aleagă, în 1910, ca arhiereu-vicar, cu titlul „Piteşteanul”, pentru Episcopia Argeşului. În această eparhie era titular episcopul cărturar Gherasim Timuş (†1911). Slujirea arhiereului Evghenie a fost la fel de bogată, ca şi înainte, plină de râvnă pentru sfântul altar, sprijinind din plin pe toţi nevoiaşii. A oficiat, o vreme, slujbele şi la Biserica „Domniţa Bălaşa” din Capitală. Timp de mai mulţi ani, a fost locţiitor de episcop în mai multe eparhii.

Fost ucenic al profesorului Ştefanache Popescu, Evghenie îşi cultivase cu grijă vocea deosebită de tenor care încântase şi înfrumuseţase atâtea şi atâtea slujbe. Mai târziu, ca episcop, el s-a arătat un autentic susţinător şi apărător al şcolilor de cântăreţi bisericeşti, atât de necesare pentru acea vreme, în calitate de preşedinte al Congresului cântăreţilor bisericeşti din România şi al Comisiei pentru examenul de capacitate al cântăreţilor bisericeşti (alături de vestiţii D.G. Kiriac şi I. Popescu-Pasărea). În 1912 a şi fost ales membru de onoare al Societăţii cântăreţilor bisericeşti, „Părintele Macarie”, condusă de I. Popescu-Pasărea.

Darul muzicii psaltice

Nu se putea ca darul său de desăvârşit cunoscător şi interpret al muzicii psaltice să nu se exprime şi prin compoziţii personale: a alcătuit troparul Sfântului Spiridon pe glasul I (dat fiind că fusese şi cântăreţ la acea biserică), a pus pe note şi „Iubite-voi Doamne”, pe glas V, pentru slujba cu arhiereu, publicat în multe culegeri de cântări, inclusiv în „Cântările Sfintei Liturghii” unde au mai apărut şi „Am văzut lumina cea adevărată”, pe glas V, „Sfinte Dumnezeule”, glas I. Alte compoziţii mai sunt: „Veniţi de primiţi lumină”, glas V, „Sfinte Dumnezeule”, glas II, în Nifon Ploieşteanu, „Carte de muzică bisericească”, Bucureşti, 1902; în Anton Uncu, „Cântările Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii”, Bucureşti, 1943. Nu putem trece cu vederea „Viaţa şi slujba sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou”, publicată în 1904 etc.

Biblioteca Sfântului Sinod păstrează un manuscris, autograf al arhiereului Evghenie Humulescu, cu o notaţie scrisă impecabil, ce pare pictată, în care se află cântarea „Câţi în Hristos v-aţi botezat”, pe glasul I, pentru slujba cu arhiereu, când acesta spune rugăciunea „Doamne, Doamne caută din cer şi vezi…” Preotul Gh. Teodorescu din Căzăneşti de Ialomiţa îl dăruise în 1951 arhimandritului Grigorie Băbuş ca semn de preţuire, ca unul care îi fusese spiritual la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Preotul amintit primise hirotonia din mâinile arhiereului Evghenie în 1925, care îi încredinţase, spre pomenire, manuscrisul său, compus în 1913.

„A adormit mândria şi nădejdea mitropoliţilor…”

Anul 1930 a constituit o mare durere pentru arhiereul protopsalt, deoarece, în urma unor situaţii defavorabile, a fost nevoit să se retragă la Mănăstirea Turnu, vatră monahală tăinuită sub munte, pe malul stâng al Oltului. Îmbolnăvindu-se şi simţindu-şi aproape plecarea la cer, s-a înapoiat grabnic la reşedinţa sa din Curtea de Argeş, unde a şi închis ochii, pe 23 martie 1931, la vârsta de 61 de ani. A fost îngropat la Mănăstirea Turnu, lângă ctitorul acesteia, episcopul Gherasim Timuş, căruia îi fusese vremelnic vicar.

Părintele Gala Galaction, care primise diaconia prin arhiereul Evghenie, îl invoca, la moartea acestuia, astfel: „A adormit arhiereul Evghenie Humulescu Piteşteanu. Podoaba de altădată a sfintei Mitropolii, mândria şi nădejdea mitropoliţilor… înzestrat cu inimă darnică, lipsită de orice avariţie, cu admiraţie pentru măreţul nostru trecut pravoslavnic şi împărătesc, cu evlavie către Biserica străbună”.

Arhim. Dr. Policarp Chitulescu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s