Hristos – Împăratul slavei


Deschideţi, mai-mari, porţile voastre, şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă, ca să intre Împăratul slavei.

Deschideţi, „literal: Ridicaţi. Porţile cetăţilor antice, ca şi ale templului din Ierusalim, nu se deschideau lateral, ci erau ridicate cu ajutorul unor scripeţi. Somaţia e dublă: către boieri (căpetenii, dregători, mai-mari) şi către porţile însele”[Origen, Omilii la Evanghelia după Luca].

Cine este Acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război.

„Imaginea este aceea a unui împărat biruitor care a ajuns la porţile cetăţii şi-i somează pe mai-marii ei (textual: principii) să i-o predea. Porţi veşnice: hiperbolă pentru porţile ce au stat prea multă vreme închise. În dimensiunea profetică, Împăratul slavei este Însuşi Iisus Hristos cel înviat, biruitor asupra morţii, Care-i somează pe portarii iadului să-I deschidă spre a-i elibera pe cei din veac legaţi înăuntru (vezi I Petru 3, 19).

În Cântarea a şasea din Canonul Învierii, Sfântul Atanasie cel Mare comentează textul şi în perspectivă eshatologică: Din pricina păcatului nostru, porţile raiului I-au fost închise şi lui Iisus Hristos ca purtător de trup, în relaţia Sa umană, dar I se vor deschide, tot pentru noi, în relaţia Sa divină, ca Împărat al slavei. Ritualul ortodox foloseşte acest text nu numai în slujba Învierii, ci şi la sfinţirea unei biserici noi. (În Textul Masoretic somaţia li se adresează numai porţilor, nu şi căpeteniilor)”[Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului]. „Domnul Iisus a venit ca un puternic în război ca să nimicească pe toţi vrăjmaşii, să ne elibereze de cursele lor şi să ne slobozească din mâna tuturor vrăjmaşilor noştri şi de toţi cei care ne urăsc pe noi”[18]. „Ne-a înnoit deci nouă Domnul Iisus Hristos cale proaspătă şi vie, […] neintrând în sfinte făcute de mâini, ci în cerul însuşi, spre a Se arăta feţei lui Dumnezeu pentru noi. Căci nu ca să Se arate pe Sine feţei lui Dumnezeu-Tatăl S-a suit Hristos. Căci era şi este şi va fi totdeauna în Tatăl şi în ochii Celui ce L-a născut, fiindcă El este Cel de Care Se bucură Tatăl totdeauna. Dar Cuvântul neînvelit odinioară în umanitate S-a suit acum pentru a Se arăta în mod neobişnuit şi minunat ca om. Aceasta a făcut-o pentru noi şi în favoarea noastră”[Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor].

Deschideţi, mai mari, porţile voastre, şi voi, porţi veşnice, ridicaţi-vă, ca să intre Împăratul slavei.

„Ieronim consideră că e vorba de porţile raiului, care s-au închis după căderea lui Adam şi se deschid în faţa lui Hristos înviat”[20].

 Cine este Acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

„După Irineu, cuvântul lui David se aplică profetic înălţării lui Hristos: îngerii de la poarta cerului întreabă: Cine este acesta?, iar cei de pe pământ, care L-au văzut în misiunea Lui, răspund (cf. Dem. Ap. 84). Iustin vede aici un dialog între căpeteniile îngerilor şi Duhul Sfânt (Dial. 36, 6). Grigore din Nazianz alătură îngerilor ştiutori, care răspund, şi pe creştinul chemat să se înalţe la cer împreună cu Domnul său (Or. 45, 25, PG 36, 658)”[21].

Repetarea de două ori a textului, în cuvinte aproape identice, poate fi un indiciu asupra celor două firi ale Mântuitorului. „Bineînţeles, pentru ca întruparea să nu micşoreze cinstirea înaltei Dumnezeiri, L-a arătat Domn al puterilor şi Împărat al slavei cereşti pe Cel pe Care mai înainte Îl arătase învingător în lupta cu cele de jos”[Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor]. „Dar nu avea nevoie Cuvântul însuşi de deschiderea porţilor, El fiind Domnul tuturor, nici nu era închisă vreuna din făpturi Făcătorului, ci noi eram cei ce aveam nevoie, cei pe care ne-a urcat El prin trupul Lui. Căci precum l-a adus pe el (trupul) prin moarte pentru toţi, aşa a şi deschis prin el urcuşul spre ceruri”[Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor]. „Dar e vădit că şi acestea [porţile – n. n.] s-au făcut prin El. Iar dacă El este Creatorul şi al celor veşnice, cine dintre noi se va îndoi că este mai presus şi de cele veşnice? Astfel, Domnul nu este cunoscut atât din veşnicia Lui, cât din faptul că e Fiul lui Dumnezeu”[Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor].

Autorul face distincţie între veşnic (înţelegând prin aceasta cele anterioare veacului lumii) şi etern (numind astfel atributele dumnezeieşti). „Porţile nu erau închise Celui ce e Domnul şi Făcătorul tuturor, ci şi aceasta s-a scris pentru noi, cărora ne era închisă poarta raiului. De aceea se spune în chip omenesc pentru El, Care purta trup: Ridicaţi porţile şi Va intra, ca despre un om care intră. Dar se spune despre El şi în chip dumnezeiesc, pentru că tot El este Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că Acesta este şi Domnul şi Împăratul slavei”.

sursa: link

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s