Liturghia Sf. Vasile dimpreună cu vecernia


Liturghia Sf. Vasile dimpreună cu vecernia din Sâmbăta Mare, cu multe citiri biblice, urmează după chipul cel mai vechi al slujbei bisericeşti. Astfel serviciul divin din această zi, în Biserica primară era serviciul solemn al botezului cât şi al ceasurilor Învierii lui Hristos. Citirea celor 15 paremii în ritul răsăritean şi al celor 12 în cel apusean se făcea în timp ce neofiţii înconjurau baptisteriul[1].

Potrivit Typikon-ului Marii Biserici, din aceste 15 lecturi numai 7 erau obligatorii – în timp ce patriarhul boteza. Celelalte 8 se adăugau pentru a umple timpul în cazul în care numărul botezurilor era prea mare[2]. Acest baptisteriu cuprindea două părţi: un vestibul, unde catehumenii făceau lepădarea de satana şi rosteau simbolul de credinţă, şi interiorul baptisteriului însuşi în care se afla bazinul cu apă pentru botez.

Egeria ne informează că, după ce erau botezaţi, erau îmbrăcaţi în haina albă specifică a neofiţilor, ieşind din baptisteriu, aceştia mergeau, împreună cu episcopul, mai întâi la biserica Anastasis, unde episcopul intra în altar; se cânta un imn („Câţi în Hristos”, n.n.), episcopul rostea o rugăciune pentru cei de curând botezaţi şi venea cu ei la biserica  Martyrion, unde se amestecau printre credincioşii care privegheau pentru a petrece în veghe noaptea Paştilor.

În Răsărit, imnul „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”, în locul Trisaghionului, lectura Evangheliei de la Matei –  cap. XXVIII în întregime, iar în Apus – binecuvântarea cristelniţei, vizează în mod direct botezul.

Până în secolul IX, un şir întreg de sinoade poruncesc sau îndeamnă a boteza copii la Paşti, în Sâmbăta Mare mai ales[3]. Acest botez al neofiţilor a dispărut treptat din cult odată cu transformarea caracterului postului din catehumenal în penitenţial.

Cele 15 paremii ne pun înainte chipurile Învierii din Vechiul Testament, marile lucrări ale lui Dumnezeu în lume: Facerea, izbăvirea din robia Egiptului, trecerea prin marea Roşie, trecerea Iordanului în Canaan a lui Iosua, prorociile mesianice şi se încheie cu Daniil şi cu cei trei tineri din cuptor, icoană a izbăvirii neamului omenesc din cuptorul iadului[4]. Citirile sunt întrerupte de două ori: prin aclamaţii entuziaste, care se repetă de multe ori: „Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a proslăvit” şi „Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!”[5]

A dispărut atmosfera de apăsare şi de întristare a Sf. Patimi, în locul ei dominând liniştea dinaintea zorilor Învierii.

Gabriel Rădăşanu


Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s