Vinerea Mare


Pătimirile Domnului sunt numite de Biserică sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte, pentru că le-a răbdat Cel ce este Sfântul Sfinţilor, Sfinţenia însăşi; mântuitoare, pentru că ele sunt preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare, pentru că nu poate fi ceva mai cutremurător, mai înfricoşător decât ocara, ruşinea şi batjocura pe care făptura le-a aruncat asupra Făcătorului şi Dătătorului de bine, Care pe toate le-a răbdat până la moarte, rugându-se pentru călăii săi.

Slujba Sfintelor Pătimiri începe cu denia celor 12 Evanghelii, care ne aduce aminte de rânduiala primelor veacuri creştine când la Ierusalim creştinii mergeau pe rând la toate locurile Sfintelor Patimi şi citeau cuvintele Evangheliei locului respectiv şi retrăiau înfricoşata dramă. Evangheliile alese de la cei patru evanghelişti se citesc încadrate de citiri şi cântări, care sunt introduceri şi comentarii la textele ce se citesc. În chip firesc acestea stăruie îndelung asupra smereniei negrăite, a chenozei (pogorârii) celei necuprinse de minte, a Domnului.

De asemenea Crucea ocupă un rol important atât în iconomia mântuirii prin care noi am fost răscumpăraţi din blestemul legii, cât şi în frumuseţea (fastul) slujbei deniei. Începutul slujbei recapitulează momentele dinaintea arestării lui Iisus: sfatul lui Iuda cu cei fără de lege şi Cina cea de Taină. Pentru a sublinia caracterul voluntar şi generos al consimţirii Domnului la moarte, cuprins în actul ascultării, imnografii preferă expresii ce iau forma unor adevărate declaraţii neobişnuit de impresionante , cum e de pildă imnul acesta: “O, cum s-a ascuns Ţie adâncul îndurărilor, Maicii în taină a zis Domnul, că vrând să mântuiesc făptura Mea, am primit a muri” sau “Doamne, răbdând toate, aşa ai zis celor fără de Lege ce Te-au prins : De aţi şi rănit pe păstorul, şi aţi risipit cele doisprezece oi, pe ucenicii mei, dar aş fi putut să aduc înainte mai mult decât doisprezece legiunii de îngeri. Dar rabd îndelung , ca să se împlinească cele ce am arătat vouă prin prooroci.”

Am arătat în urmă că după arestarea Mântuitorului în Ghetsimani, acesta este dus la casa lui Ana, socrul lui Caiafa iar mai apoi la acesta din urmă. Procesul religios condus pe rând de Ana şi de Caiafa a scris cea mai tristă pagină din istoria omenirii. Imnografii zugrăvesc expresiv momentul smereniei Domnului: „Cel ce Se îmbracă cu lumina ca şi cu o haină, stat-a gol la judecată, şi a primit palme peste obraz, din mâinile pe care le-a zidit” . Totul s-a făcut în grabă, din ură şi cu răutate, Domnul fiind supus celei mai umilitoare batjocuri din partea servitorilor sinedriului, care-L scuipă în obraz, îl bat şi acoperindu-I faţa, îl întreabă zicând: Prooroceşte, cine este cel ce Te-a lovit? Şi multe altele ziceau, hulind împotriva Lui”.( Lc.22, 64-65)Petru, care se strecurase în mulţime în curtea arhiereului,venise să vadă desfăşurarea procesului. Lepădându-se cu jurământ de Domnul şi-a adus aminte de proorocirea Mântuitorului, plângând cu amar „De trei ori tăgăduindu-Te Petru, îndată a cunoscut ceea ce s-a zis lui; dar Ţi-a adus Ţie lacrimi de pocăinţă” .

Înaintea lui Pilat, Iisus este găsit nevinovat, ba chiar vrea să-L achite. Însă legiuitorii lui Israel şi poporul cel necredincios s-au arătat mai împietriţi decât pietrele şi „au pironit pe Cruce pe Domnul, Care a tăiat marea cu toiagul şi i-a povăţuit în pustie; au adăpat cu fiere pe Cel ce le-a plouat mană de mâncare” . Însuşi Domnul îi întreabă cu mâhnire şi nedumerire: Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce v-am supărat? Pe orbii voştri i-am luminat, pe cei leproşi i-am curăţat, pe bărbatul cel ce era în pat l-am îndreptat. Poporul Meu, ce am făcut vouă? Şi cu ce Mi-aţi răsplătit? În loc de mană, cu fiere; în loc de apă cu oţet; în loc ca să Mă iubiţi, pe Cruce M-aţi pironit” şi încheie „Două lucruri rele a făcut fiul Meu cel întâi – născut, Israel: pe Mine, Izvorul apei vieţii, M-a părăsit şi şi-a săpat luişi puţ sfărâmat, pe Mine M-a răstignit pe lemn, iar pe Varava l-a cerut şi l-a slobozit….. ” Pentru aceasta poporul lui Israil a încetat a mai fi cel ales: „de acum nu te voi mai răbda; chema-voi neamurile Mele, şi acelea Mă vor preaslăvi” .

Patimile culminează cu torturile Crucii, flagelare şi batjocură. Hristos absoarbe în El toate nenorocirile lumii, recapitulează umanitatea robită păcatului , ca prin acest act să fie distrusă puterea morţii.

Cântările Triodului prezintă în contextul cosmic suferinţa Domnului: Astăzi s-a spânzurat pe lemn, Cel ce a spânzurat pământul pe ape. Cu cunună de spini s-a încununat Împăratul îngerilor. Cu porfiră mincinoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori. Lovire peste obraz a luat, Cel ce a slobozit în Iordan pe Adam. Cu piroane s-a pironit Mirele Bisericii. Cu suliţa s-a împuns Fiul Fecioarei” .

În acest moment urmează ritualul scoaterii Sf. Cruci în mijlocul bisericii şi înfigerea ei într-un postament, întocmai cum a fost înfiptă Crucea lui Hristos pe Golgota. Jurnalul Egeriei şi lecţionarul armean atestă într-adevăr o venerare solemnă a Crucii la Ierusalim în timpul slujbei din Vinerea Mare, care însă în secolul VII trebuie să fi fost abandonată pentru că nu se mai regăseşte în Kanonarion-ul georgian. Dar ea a rămas, cel puţin simbolic, în ritul bizantin, în slujba Sf. Patimi din această zi, unde antifonul 15 face limpede aluzie la ea. Pe de altă parte, la Constantinopol, în Joia şi Vinerea Mare se proceda la venerarea Sf. Lăncii, în timp ce venerarea Sf. Cruci era deja fixată de multă vreme pentru Săptămâna a IV-a din post. Iudeii considerau Ierusalimul centrul lumii şi această tradiţie s-a menţinut în creştinism, dar a dobândit acum un sens legat de răscumpărare. În centrul Bisericii Sf. Mormânt din Ierusalim se găseşte un „omphalos” (buric) socotit locul exact în care a fost sădită Crucea şi centrul lumii. Venerarea Crucii din Vinerea Mare avea, aşadar, loc virtual în mijlocul lumii iar în oficiul bizantin actual, în care este transpusă a 5-a Evanghelie a Patimii, Crucea e adusă în procesiune până în mijlocul Bisericii. Crucea sădită în mijlocul pământului aduce aminte credincioşilor adunaţi să o venereze că Hristos S-a răstignit de bunăvoie în centru lumii pentru a-i reuni pe cei împrăştiaţi de păcat, în unitatea Trupului Său divino-uman.

Pentru Sf. Atanasie, jertfa lui Hristos pe Cruce a fost deosebit de potrivită, căci este singurul fel de moarte în care mâinile se întind ca pentru a aduna ceva. Întinzându-şi mâinile pe Cruce, Hristos a adunat, aşadar, popoarele despărţite, iudeii şi păgânii, care erau semnul căderii umanităţii sub domnia dualităţii şi multiplicităţii, pentru a le aduce spre cunoaşterea lui Dumnezeu, adică la unitatea centrului exprimată de unirea oamenilor în aceeaşi credinţă şi aceeaşi laudă : „Mântuire ai lucrat în mijlocul pământului, Hristoase Dumnezeule, pe Cruce Ţi-ai întins preacuratele Tale mâini adunând toate neamurile care strigă: Doamne, slavă Ţie!” Această adunare a oamenilor evidenţiază şi restaurarea cosmosului dislocat de cădere şi care-şi regăseşte de acum adevăratul său centru în Crucea cu 4 dimensiuni, iradiind prin ea cu strălucirea Învierii. Fiindcă însăşi forma Crucii relevează faptul că Hristos, Mielul înjunghiat, e şi cuvântul creator şi Centrul tuturor lumilor, fără de Care toate lucrurile ar cădea în neant. Jertfa Crucii e punctul culminant al Iconomiei, revelând faptul că în creaţia lumii şi în răscumpărarea ei nu există decât un singur plan divin şi încă de la trecerea iniţială de la nefiinţă la fiinţă, universul a fost rânduit după un plan cruciform.

Înălţându-se între cer şi pământ şi întinzându-şi mâinile pe Cruce, Hristos nu l-a răscumpărat numai pe Adam, ci a circumscris toate dimensiunile spaţiului, arătând că este în acelaşi timp centrul şi axa tuturor lucrurilor şi că în El umanitatea restaurată şi adunată e chemată să se înalţe la Dumnezeu : Cel ce ai pătimit pentru noi, şi ne-ai mântuit pe noi din patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de oameni, şi ne-ai înălţat…” Sf. Chiril al Alexandriei spunea că: Dacă (Hristos) n-ar fi murit pentru noi, niciodată n-am fi fost mântuiţi, niciodată tiranicul imperiu al morţii n-ar fi fost sfărâmat.” În cadrul operei de mântuire, Crucea are, la Sf. Părinţi, un rol capital. Fireşte, acelaşi lucru ni-l spun la rândul lor şi imnografii, dar în alt fel, într-un mod indirect şi mai acoperit. Astfel unele imne prezintă Crucea – centrul Răscumpărării pentru că – după taina cea mai adâncă a rânduielii divine – preţul cu care se putea plăti izbăvirea noastră era numai cinstitul sânge al Domnului. Fără jertfirea acestui sânge, cu alte cuvinte fără Cruce, nu s-ar fi putut plăti adică întregul şi adevăratul preţ de Răscumpărare. Iată, în adevăr, unul dintre imnele care ne strecoară învăţătura aceasta : „Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii, cu scump sângele Tău. Pe Cruce pironindu-Te şi cu suliţa împungându-Te, nemurire ai izvorât oamenilor” .

Imnografii cuprind adevărurile Evangheliei îmbrăcate într-o haină artistică. Toată făptura participă la marele eveniment al morţii , iar natura, recunoscând pe Creatorul a toate pătimind, se înfricoşează: „Toată făptura s-a schimbat de frică, văzându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce răstignit. Soarele s-a întunecat şi temeliile pământului s-au cutremurat. Toate au pătimit împreună cu Tine, Cel ce ai zidit toate” . Durerea mamei de a pierde fiul este cu atât mai mare cu cât moartea Lui a fost nedreaptă şi nu a fost răsplata unui păcat. În acest sens melozii se străduiesc să redea cât mai evident zdrobirea inimii Maicii Ziditorului: „Pe lemn răstignit văzându-Te, Hristoase, pe Tine, Făcătorul şi Dumnezeul tuturor, ceea ce Te-a născut fără sămânţă, a strigat cu amar: Fiul meu, unde a apus frumuseţea chipului Tău? Nu sufăr a Te vedea răstignit fără dreptate” .

Momentul de tristeţe al făpturii la care participă aşa cum am văzut şi cosmosul, este păstrat de Biserică prin hotărârea zilei de Vineri (a Patimilor) ca zi aliturgică. În această zi, dimineaţa, Liturghie nu se săvârşeşte, pentru că însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele S-a luat de la noi ( Mt. IX,15).

3 gânduri despre &8222;Vinerea Mare&8221;

  1. […]          *  Vinerea Mare  –  Pătimirile Domnului sunt numite de Biserică sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare. Sfinte, pentru că le-a răbdat Cel ce este Sfântul Sfinţilor, Sfinţenia însăşi; mântuitoare, pentru că ele sunt preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare, pentru că nu poate fi ceva mai cutremurător, mai înfricoşător decât ocara, ruşinea şi batjocura pe care făptura le-a aruncat asupra Făcătorului şi Dătătorului de bine, Care pe toate le-a răbdat până la moarte, rugându-se pentru călăii săi.              Momentul de tristeţe al făpturii la care participă aşa cum am văzut şi cosmosul, este păstrat de Biserică prin hotărârea zilei de Vineri (a Patimilor) ca zi aliturgică. În această zi, dimineaţa, Liturghie nu se săvârşeşte, pentru că însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele S-a luat de la noi ( Mt. IX,15).           *Ceasurile Împărăteşti.         * Vecernia scoaterii Sfântului Epitaf –  Dumnezeiescul trup atârnă pe Cruce, gol şi mort, fără suflare. Iosif şi Nicodim îl gătesc pentru îngropare , tânguindu-se cu plângere şi umilinţă: “Cum Te voi îngropa, Dumnezeul meu? Sau cum Te voi înfăşura cu giulgiuri? Cu ce mâini mă voi atinge de Trupul Tău cel nestricat? Sau  ce cântări voi cânta ducerii Tale de aici?”La acest act funerar, femeile nu participau, el fiind rezervat numai bărbaţilor. Acest moment al coborârii de pe cruce, Biserica îl reactualizează în inimile credincioşilor prin scoaterea Sfântului Epitaf  la slujba Vecerniei.     *  – Mulțumiri alese:  https://psaltiicatedraleipatriarhale.wordpress.com/   Categories: ORTODOXIE Tags: Comentarii (5) Trackbacks (0) Lasă un comentariu Trackback […]

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s