Sâmbăta lui Lazăr


                  Învierea lui Lazăr

  Minunea învierii lui Lazăr o întâlnim în Sfânta Scriptură în Evanghelia de la Ioan, capitolul 11. În acest capitol, evanghelistul Ioan ne descrie întreg evenimentul petrecut în Betania, în satul lui Lazăr, al Mariei şi Martei. Evanghelistul ne spune că aceste două surori îl iubeau foarte mult pe Hristos.

            Sfântul Ioan Gură de Aur, în comentariul său la Evanghelia de la Ioan, ne spune că Maria în momentul în care îl întâneşte pe Mântuitorul i se adresează cu următoarele cuvinte: „Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”(Ioan 11,32). La auzul acestor cuvinte ale Mariei, Mântuitorul nu răspunde cu niciun cuvânt, nu vorbeşte deloc pentru că încă nu era vremea să o facă, ci se acomodează la timp şi persoane, după cum ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

            Iisus nu a săvârşit minunea în acel moment, ci a săvârşit-o la ceva vreme, în acest timp, El arătându-Şi natura umană, plângând şi suspinând de mai multe ori, după cum ne spune Sfânta Scriptură.

            Hristos, a cerut să-I arate unde este îngropat Lazăr şi să ridice piatra mormântului.(Ioan 11,39) După ridicarea pietrei Iisus şi-a ridicat ochii, rugându-Se.(Ioan11,41-44). După încheierea rugăciunii, Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre,vino afară!”(Ioan 11,43).

            Biserica Ortodoxă a rânduit ca această minune sa fie sărbătorită, în sâmbăta dinaintea duminicii, în care se pomeneşte „Intrarea Domnului în Ierusalim” (Floriile).

            Întreaga imnografie a Triodului este străbătută de o atmosferă eshatologică. În prezentarea timpului pe care o dezvoltă Triodul se pot distinge două aspecte: Postul Mare este o aşteptare, un pelerinaj, o pregătire ritmică în vederea Paştelui şi o recapitulare a istoriei.

         În sâmbăta din săptămâna a şasea, numită şi „Sâmbăta lui Lazăr” putem afirma că se prăznuieşte biruinţa asupra morţii şi vestirea învierii celei de a doua. Textele liturgice ale acestei zile sunt de o bogăţie teologică aparte şi li se cuvine o atenţie deosebită.

„Să cinstim popoare, pre Curata Născătoarea de Dumnezeu, pre ceea ce a zămislit în pântece focul Dumnezeirii, fără de ardere şi cu cântări, fără tăcere să o mărim.”

Un alt element propriu identificat în Sâmbăta lui Lazăr este cel al axionului care se cântă în această zi în cadrul Sfintei Liturghii, axion cântat în cinstea Născătoarei de Dumnezeu.

În concluzie, putem afirma că învierea lui Lazăr este una din nenumăratele minuni pe care le-a săvârşit Mântuitorul Iisus Hristos câtă vreme a fost pe pământ. Învierea lui Lazăr o putem asimila ca un simbol al învierii de obşte. Potrivit Sfintelor Evanghelii, Iisus va plânge la mormântul lui Lazăr din milă pentru toată firea omenească, nu doar pentru Lazăr, ci pentru toată firea omenească intrată în stricăciune. Strigarea lui Hristos, când îl cheamă pe Lazăr din mormânt, este văzută ca un chip al chemării din pământ a tuturor morţilor la învierea de obşte, care va fi o chemare a tuturor la judecata finală.

         Ionuț Hens

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s