Vestirea postului


Postul Paştelui începe, de fapt, de la vecernia din această Duminică. Această slujbă unică, atât de adâncă şi frumoasă, lipseşte din atât de multe biserici ale noastre. Totuşi nimic nu destăinuie mai bine „tonalitatea” Postului Mare în Biserica Ortodoxă; nicăieri nu se manifestă mai bine chemarea sa profundă către om.

„Vremea postului să o începem luminat, supunându- ne pe noi nevoinţelor celor duhovniceşti. Să ne lămurim sufletul, să ne curăţim trupul. Să postim precum de bucate aşa şi de toată patima, desfătându-ne cu bunătăţile Duhului. Intru care petrecând cu dragoste, să ne învrednicim toţi a vedea preacinstita patimă a lui Hristos, Dumnezeu şi Sfintele Paşti, duhovniceşte bucurându-ne.”
Urmează, apoi, Vohodul cu cântarea: „Lumină lină”. Preotul slujitor înaintează către „locul cel înalt” din spatele altarului pentru a vesti Prochimenul de seară, care întotdeauna anunţă sfârşitul unei zile şi începutul alteia.

Prochimenul cel Mare al acestei zile vesteşte începutul Postului:
„Să nu întorci faţa Ta de la sluga Ta;
Când mă necăjesc degrab mă auzi Ia aminte spre sufletul meu, şi-l mântuieşte pre el.”


Ascultă melodia unică a acestui stih – această strigare care dintr-o dată umple biserica: „când mă necăjesc degrab mă auzi” – şi vei înţelege acest moment de început al Postului Mare: tainica întrepătrundere dintre deznădejde şi nădejde, dintre întuneric şi lumină.

Toată pregătirea se apropie acum de sfârşit. Stau în faţa lui Dumnezeu, în faţa slavei şi a frumuseţii împărăţiei Sale. Realizez că aparţin acesteia, că nu am alt cămin, nici o altă bucurie, nici un alt ţel; realizez, de asemenea, că sunt exilat din acest cămin în întunericul şi tristeţea păcatului, „când mă necăjesc!” . Iar în cele din urmă îmi dau seama că numai Dumnezeu mă poate ajuta în această durere, că numai El poate „griji de sufletul meu”. Pocăinţa este, mai presus de orice, o chemare disperată către acel ajutor divin.
Repetăm de cinci ori Prochimenul şi iată că Postul a sosit!

La sfârşitul slujbei credincioşii se apropie de preot, cerând unii altora iertare. In timp ce ei săvârşesc acest ritual de împăcare – pentru că Postul Mare începe prin aceste mişcări ce exprimă dragostea, reuniunea, frăţia – strana intonează cântările pascale.
Vom rătăci patruzeci de zile prin deşertul Postului, dar la capăt străluceşte deja lumina Paştelui, lumina împărăţiei lui Dumnezeu.

Al.Schmemann

5 gânduri despre &8222;Vestirea postului&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s