Întâmpinarea Domnului


Al patrulea praznic împărătesc este Întâmpinarea Domnului numită în popor şi Stretenia (după numele vechi slavon), adică sărbătoarea anuală a zilei în care Sfânta Fecioară Maria, conformându-se legii (Lev. 12, 8), s-a suit la templul din Ierusalim, la 40 de zile după Naşterea Domnului, pentru curăţirea ei, când dumnezeiescul Prunc a fost întâmpinat şi ţinut în braţe de bătrânul şi Dreptul Simeon (Luca 2, 22 ş.u.).

Ea se serbează deci la 40 de zile după Naştere, adică la 2 februarie. La ortodocşi, accentul sărbătorii se pune pe persoana dumnezeiescului Prunc şi de aceea e numită Întâmpinarea Domnului (de către Simeon), fiind trecută între sărbătorile Mântuitorului, pe când la catolici, pe primul plan stă persoana Preacuratei Fecioare, care a venit la templu pentru curăţirea ei, după Lege. De aceea, la ei sărbătoarea se numeşte Curăţirea Sfintei Marii şi e trecută între sărbătorile Maicii Domnului.

Vechimea acestei sărbători nu e aşa de mare ca a celorlalte praznice împărăteşti. Nu o găsim între sărbătorile enumerate în Constituţiile Apostolice şi în Testamentum Domini. Prima menţiune documentară despre existenţa acestei sărbători este cea din memorialul de călătorie al pelerinei Egeria care ia parte la ea, la Ierusalim, în anii 382-384 şi o numeşte Quadragesimae de Epiphania. Întrucât pe atunci la Ierusalim Naşterea Domnului se serba încă la 6 ianuarie, odată cu Epifania, întâmpinarea era sărbătorită la 40 de zile după Epifanie, adică la 14 februarie. Se atribuie, de asemenea, Sfântului Chiril al Ierusalimului (+386) un panegiric la această sărbătoare, scris, probabil, în ultimii ani ai vieţii sale.

Mărturiile despre existenţa sărbătorii se înmulţesc spre sfârşitul secolului V. Pe la începutul sec. VI, Sever al Antiohiei (512-518) pretindea că Sărbătoarea Întâmpinării ar fi fost de curând introdusă la Ierusalim şi că era necunoscută la Antiohia. Dar, între timp, s-a descoperit o omilie inedită a Sf. Ioan Gură de Aur, la Antiohia (deci, între 386-398), la sărbătoarea „Curăţirii Măriei”, omilie care s-a dovedit autentică.

La Roma, ea a fost introdusă de papa Gelasiu la anul 494, pentru a înlocui străvechea sărbătoare păgână a Lupercaliilor, de la începutul lui februarie, când aveau loc lustraţii şi procesiuni în jurul oraşului, cu făclii aprinse, în onoarea zeului Pan, supranumit şi Lupercus, adică ucigătorul lupilor sau ocrotitorul turmelor împotriva lupilor; era totdată şi sărbătoarea fecundităţii şi a lui Februus, alt nume dat de romani zeului Saturn. Se înlocuiau astfel concepţia şi practica lustraţiilor păgâne cu aceea a curăţirii Sfintei Fecioare (Purificatio Beatae Mariae Virginis, sau Praesentatio Domini), păstrându-se şi făcliile tradiţionale. De aceea, în Apus, această sărbătoare se mai numeşte şi Sărbătoarea luminilor (Festum candelabrum sive luminum, Chandeleur, Das Fest der Lichtmesse, Der Lichtweihe oder Maria-Lichtmess).

La Antiohia, după mărturia istoricului Cedren, Sărbătoarea Întâmpinării s-ar fi introdus în penultimul an al domniei împăratului Justin I (526), iar generalizarea ei în Răsărit s-a făcut în cursul secolului VI, începând din anul 534, când împăratul Justinian a schimbat data sărbătorii de la 14 februarie la 2 februarie (40 de zile socotite de la 25 decembrie, noua dată a sărbătorii Naşterii Domnului). După unele izvoare, acesta ar fi decretat pentru prima oară sărbătorirea, cu multă solemnitate, a întâmpinării Domnului în ziua de 2 februarie, pentru a scăpa Constantinopolul şi împrejurimile de calamitatea unei epidemii şi a cutremurelor care bântuiau de mai mulţi ani prin acele părţi.

Dintre creştinii răsăriteni, numai armenii sărbătoresc până astăzi Întâmpinarea Domnului tot la vechea dată, adică la 14 februarie. Având o bază biblică, Sărbătoarea Întâmpinării e respectată şi la protestanţi, îndeosebi la evanghelici (luterani).

A doua zi după sărbătoarea Întâmpinării Domnului (3 febr.), Biserica Ortodoxă cinsteşte amintirea Dreptului Simeon bătrânul şi a Sfintei Proorociţe Ana, cele două personaje biblice principale, care au luat parte la evenimentul istoric comemorat prin marele praznic al Întâmpinării (vezi Luca 2,25-38).

4 gânduri despre &8222;Întâmpinarea Domnului&8221;

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s