ARHIMANDRIT FILARET I. JOCU


ARHIMANDRIT FILARET I. JOCU (1923-1932; 1935-1936) S-a născut la 23 ianuarie 1882, în comuna Coteana, judeţul Olt şi a primit la botez numele Florea. în anul 1892, în vârsta de 10 ani, atras de viaţa călugărească, părăseşte casa părintească şi se îndreaptă spre Mănăstirea Stânişoara, judeţul Vâlcea. După ce a terminat clasele primare la Jiblea, a fost luat de Episcopul Gherasim Timus la Curtea de Argeş. În 1901 a fost tuns în monahism, iar la 8 septembrie 1902 hirotonit diacon. Legea seminariilor de atunci, neîngăduindu-i să urmeze seminarul, ca elev la cursul de zi, a început a se pregăti pentru liceu, în particular. În 1905 merge la Bucureşti şi continuă liceul, în particular, pe care-l termină în 1910. Funcţionează câteva luni ca pedagog la Seminarul Central, iar la 1 iunie 1910 a fost numit diacon la Catedrala mitropolitană. Se înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti pe care o termină în 1914. La 21 mai 1917 este hirotonit ieromonah. În 1919, la îndemnul profesorului Dragomir Demetrescu, va studia doi ani la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, aici va oficia, alături de clerul grec, la cununia Principelui moştenitor Carol al României cu Principesa Elena a Greciei. În 1924 devine doctor în Teologie. La 1 august 1923 este numit mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale, în locul Arhimandritului Gherontie Nicolau, ales arhiereu-vicar al Episcopiei Constanţei, iar din 5 martie 1930 este şi exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Bucureştilor. În 1929 face o călă­torie la centrele bisericeşti din Orientul ortodox (Constantinopol, Atena, Alexandria, Ierusalim), din însărcinarea Patriarhului Miron Cristea, între altele, având şi sarcina de a cerceta condiţiile în care Catedrala şi Reşedinţa Patriarhală ar putea fi înzestrate cu covoare orientale. Funcţionează ca mare eclesiarh până la sfârşitul lunii aprilie 1932, fiind înlocuit cu Arhimandritul Galaction Cordun. Rămâne, în continuare, preot deservent şi exarh al mănăstirilor. La 1 aprilie 1935 este numit, provizoriu, din nou, în postul de mare eclesiarh al Catedralei. La 13 octombrie 1936 i se încheie mandatul de exarh al mănăstirilor, fiind numit, în locul său, arhimandritul Efrem Enăchescu, care preia şi postul de mare eclesiarh al Catedralei Patriarhale. Rămâne preot slujitor la Catedrala Patriarhală. A candidat la alegerile pentru scaunul Episcopiei Argeşului, rămas vacant prin alegerea Episcopului Grigorie Leu ca episcop al Huşilor. Congresul Electoral Bisericesc, întrunit la 4 iunie 1941, l-a proclamat ales, după al doilea tur de scrutin, cu majoritate de 50 voturi din 137 exprimate. Sfântul Sinod a invalidat însă alegerea, ţinând seamă că cel ales, arhimandritul Filaret Jocu, n-a întrunit majoritatea absolută a voturilor exprimate şi a dispus repetarea alegerii la o dată ulterioară. A trecut la cele veşnice la 9 martie 1947.

Timotei Aioanei, P.S, Slujind lui Dumnezeu în Catedrala patriarhală

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s