Buna vestire a colindelor


 „A fost odată ca niciodată…”Că (nu-i aşa?) dacă n-ar fi nu s-ar povesti! Era că pe atunci, iubiţi boieri dumneavoastră, colindele nu erau nici prilej de cerşit, nici spectacol sau concert evocând tradiţii, nici muzica de fond… Nu, ele erau viaţă implicată în viaţă. Trăire sinceră şi intensă!

Este cert că unul dintre elementele cele mai reprezentative, din punct de vedere al tradiţiilor practicate de ţăranul român în legătură cu sărbătoarea Crăciunului, la scara tuturor zonelor locuite de români, îl reprezintă colindatul. Colindatul, în esenţa sa tare, este vestire a Naşterii lui Hristos, aşadar o Bună-Vestire. Aşa cum Apostolii au fost trimişi să vestească venirea Fiului lui Dumnezeu întrupat şi apoi înviat în lume, aşa sunt meniţi şi colindătorii să facă acest lucru în fiecare an în satul lor.

Colindătorii sunt purtători de Dumnezeu, în sensul cel mai propriu al cuvântului, pentru că Dumnezeu este cu ei, în mijlocul lor, colindă împreună cu ei. Aşa erau priviţi şi aşa erau primiţi. Bucovinenii cred că Dumnezeu a lăsat colindele ca să-i scape de păcate, prin pomenirea în fiecare an a numelui celui sfânt al Domnului.

Crăciunul este o sărbătoare extrem de dinamică. Pe măsură ce Crăciunul se apropie, forfota domină satul. Un fel de zumzăit de albine. Iama parcă sporeşte în frumuseţe. Mai ales dacă este omăt. Zarva copiilor creşte, pregătirile se-nmulţesc, oamenii trebăluiesc din zori până-n noapte târziu, din grajduri răzbat mugete şi zvoniri de tălăngi, pe hornuri se ridică fumuri ademenitoare şi dătătoare de curaj.

De pe la Sfântul Nicolae, uneori şi mai devreme, colindătorii încep „repetiţiile”. Pe cete: copiii pe categorii de vârstă, dar şi feciorii de însurat (care merg să colinde „cu muzică” pe la fete), şi chiar şi cei proaspăt însuraţi. O ceată se formează din cei de la case învecinate, pentru a face mai lesnicioase întâlnirile întru repetare. Asta când se repeta la casa unuia dintre ei, dar nu arareori copiii repetau la şcoală, sub supravegherea învăţătorului.

In satul vechi, învăţătorul şi preotul erau doi piloni bine implicaţi în pregătirea colindatului, şi aşa s-ar cuveni să fie şi astăzi. Este o fală să ştii cât mai multe colinde şi să le cânţi şi cât mai frumos. Ritmurile originale (neprelucrate!) sunt foarte variate, de la cele elegiace la cele sprinţare. Se caută să se vină şi cu ceva surprinzător. De aceea, este necesară o mare grijă, ca nu cumva să fure alţii din colindele tale. Se poate vedea în această împărţire a sectoarelor de colindat o asemănare cu felul în care procedase Hristos cu Apostolii Săi, atunci când, trimeţându-i la evanghelizare doi câte doi, le-a împărţit lumea.

Se colindă în mod obişnuit în seara de Ajun. În multe sate, diferitele grupuri de colindători (aşadar şi cei cu Irozii, cei cu Steaua, dubaşii etc.) pleacă de la biserică, cu binecuvântarea preotului, luând fiecare o altă direcţie în sat. În alte cazuri, se pleacă cu colindatul de la casa la care s-a repetat pe parcursul postului. Pleacă în ordinea inversă vârstei: cei mai mici mai întâi, după-amiaza până pe înserate, cei mai în vârstă mai târziu, mai în puterea nopţii sau chiar „noaptea pe la cântători”.

Uneori, din toată sărăcia, cum spune o exprimare, alteori din preaplinul dăruit de Dumnezeu, românul este chemat să nu uite că venirea lui Hristos s-a petrecut pentru ca el să fie creştin adevărat şi să nu uite de cei de lângă el care sunt necăjiţi sau, oricum, mai necăjiţi decât el:

„Şi nu uita, române, când eşti vesel să fii bun!”

Costion Niculescu-doctor în Teologie.

4 gânduri despre &8222;Buna vestire a colindelor&8221;

  1. Crăciun fericit, tuturor!

    “10. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
    11. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”
    (Luca 2:10-11)

    Apreciază

  2. Frumos citat! E minunata aceasta perioada de pregatire pt Nasterea Domnului! M-ai ales pe la sate unde se pastreaza mai mult vechile obiceiuri de Craciun.Sarbatori cu sanatate,pace,bucurii alaturi de cei dragi!

    Apreciază

  3. „Ritualul se desfăşoară de obicei începând din Ajunul Crăciunului (24 decembrie), până dimineaţa zilei următoare. Grupul de şase până la treizeci de tineri (colindători) aleg un vătaf, care cunoaşte obiceiurile tradiţionale şi vreme de patruzeci sau optsprezece zile ei se adună de patru, cinci ori pe săptămână, într-o casă anumită, ca să primească instrucţia necesară. În seara zilei de 24 decembrie, îmbrăcaţi în straie noi ţi împodobiţi cu flori şi zurgălăi, colindătorii fac urări mai întâi la casa gazdei, apoi trec pe la toate casele din sat. Chiuie pe străzi, cântă din trompete şi bat darabana, pentru ca larma făcută să alunge duhurile rele şi să-i vestească pe gospodari de sosirea lor. Ei cântă prima colindă la fereastră şi după ce au primit învoirea celor ai casei, intră în casă şi îşi continuă repertoriul, dansează cu fetele tinere şi rostesc urările tradiţionale. Colindătorii aduc sănătate şi bogăţie, reprezentate de o rămurică de brad pusă într-un vas plin cu mere şi pere mici. Exceptând familiile cele mai sărace, de la celelalte primesc daruri: colaci, plăcinte, fructe, carne, băutură etc. După ce au străbătut întreg satul, grupul colindătorilor organizează o serbare la care iau parte toţi tinerii.”
    —Mircea Eliade în ”Istoria credinţelor şi ideilor religioase”.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s