Psalmodierea adevărată


Vezi si cu muzica bizantina cum vin lucrurile la locul lor? Copiii mici au invatat muzica bizantina. Mai demult greu gaseai unul care sa stie muzica bizantina. Acum chiar si copiii mici stiu. Iar aceasta îi pune pe ganduri pe ceilalti. Și ce “floricele” dulci are muzica bizantina! Mai ales cele curat bizantine au o frumusete deosebita, mladieri dulci. Unele subtiri ca ale privighetoarei, altele ca valul usor. Iar altele dau o maretie deosebita cantarii. Toate redau si accentueaza intelesuri dumnezeiesti. Cu toate acestea rar auzi aceste mladieri frumoase. Cei mai multi care canta le rostesc incomplet, ciuntite, sablonate. Lasa goluri, gauri, și ceea ce este mai grav este ca le canta fara accent. Ma
mir, oare aceste carti ale lor nu au accente? Sunt fara accente, ca gramatica de astazi?

Le canta cu desavarsire superficial, fara intonatie, ca si cum ar trece cu valatucul si le-ar nivela pe toate. Pani-zo. zo-ni-pa si nu iese nimica. Unii canta, dar fara nici o simtire a inimii, de parca ar suiera. Altii le intoneaza pe toate cu putere, sacadat si intepat, de parca ar bate cuie cu tesla. Da, cu adevarat, canta ori cu desavarsire fara vlaga, ori prea puternic. Nu te inalta launtric, nu te schimba, desi atat de dulce este muzica curat bizantina! Ea linisteste sufletul, îl inmoaie. Psalmodierea adevarata este o revarsare a starii duhovnicesti launtrice. Este desfatare dumnezeiasca!

Adica inima se bucura de Hristos si omul vorbeste lui Dumnezeu cu o inima imbatata de veselie. Cand cel care canta traieste cantarea, participa la ceea ce canta, atunci se schimba in sensul cel bun, atat el insusi, cat si cei care îl asculta. Cu multi ani in urma un oarecare cantaret batran a mers in Sfantul Munte si s-a facut de ras.


Parintii cantau traditional
. L-au luat si pe acesta sa cante impreuna cu ei, dar el nu facea “floricelele” aghiorite, pentru ca nu le stia, Aghioritii le aveau din traditie. Dupa aceea a intrat la ganduri si acesta si altii cativa, A intrat nelinistea cea buna, au cautat, au citit, au ascultat cantareti batrani care cantau dupa traditie si au invatat “floricelele” pe care le aveau cei vechi.

Și turcii au luat muzica de la Bizant atunci cand au venit in Asia Mica. De aceea cantarile turcesti misca sufletul intr-un anumit fel, iar poporul spune: „Sa canti turceste, sa vorbesti frantuzeste si sa scrii greceste”.


Aceasta nu înseamna ca toti turcii a
u voce buna, dar chiar și cei care nu au, canta cu sete, din toata inima.
Unii dintre ai nostri nu stiu ca amanedele (cantari traditionale turcesti) sunt bizantine și spun ca noi am luat muzica bizantina de la turci
Dar cand turcii au venit din adancurile Asiei, nu aveau nici muzica, nici altceva si de aceea au luat ifosul muzicii bizantine.

(Cuv. Paisie Aghioritul – Cu durere si dragoste pentru omul contemporan, pag 370 – 371)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s